Nu este niciun secret că Radu Jude este cel mai cameleonic dintre figurile proeminente ale cinematografiei românești contemporane, și cu siguranță un provocateur – al cărui parcurs de reinventare formală constantă antedatează recenții pași în afara sferei Noului Cinema Românesc a marilor autori ai mișcării, cât și valul de debuturi apărute între 2017 și 2019 care deplasau centrul creației cinematografice românești dinspre sfera realismului riguros înspre noi teritorii estetice. Însă, cu spectaculosul Babardeală cu bucluc sau Porno balamuc (subintitulat Schițe pentru un film popular) Jude sparge unele dintre cele mai mari tabuuri de până acum, ceea ce este deja în sine o realizare pentru un autor care a confruntat până acum unele dintre cele mai dificile și incomode subiecte ale țării sale: de la Holocaustul românesc și sclavia romilor până la represiunea disidenților în timpul erei comuniste. Dacă anul trecut scriam că „perioada de explorare istorică a lui Radu Jude și-a atins maturitatea deplină și stabilitatea conceptuală [cu Tipografic Majuscul și Ieșirea Trenurilor din Gară]”, atunci este cât se poate de naturală această revenire înspre contemporaneitate.

Flavia Dima

+ posts

Critic și curator de film. O interesează cinemaul hibrid și experimental, filmul de montaj, patrimoniul cinematografic și confluența dintre cinema și politic. Vede câteva sute de scurtmetraje pe an pentru BIEFF. Uneori scrie poeme. La Films in Frame, scrie reportaje de festival, editoriale și este și traducătoare.

This author does not have any more posts.