Dacă imaginile de supraveghere erau, deunăzi, apanajul statelor vestice și a extinderii supravegherii panoptice, foucauldiene a unor societăți cu mecanisme de control foarte sofisticate și bine puse la punct, fiind într-o oarecare măsură manifestarea efectivă în imagine a acestora, ele au devenit ubicue în societatea contemporană. Iar ubicuitatea unei tehnologii de producție a imaginii cât și detritusul acesteia se datorează, în mare măsură, și momentului în care asemenea mijloace devin disponibile consumatorilor casnici de unde se scurge mai departe înspre social media. (Probabil că am văzut deja fiecare dintre noi vreo înregistrare virală de pe camerele de filmat cu un accident de mașină sau o bătaie în trafic prinsă de o cameră de bord, sau imagini din vreo curte americană asaltată de ratoni, ori tomberoane luate la vale de o viitură în suburbie, și tot așa.)

Flavia Dima

+ posts

Critic și curator de film. O interesează cinemaul hibrid și experimental, filmul de montaj, patrimoniul cinematografic și confluența dintre cinema și politic. Vede câteva sute de scurtmetraje pe an pentru BIEFF. Uneori scrie poeme. La Films in Frame, scrie reportaje de festival, editoriale și este și traducătoare.

This author does not have any more posts.