3 x 3 – Recomandări de film la TIFF.21 din partea organizatorilor

14 Iunie 2022

Festivalul Internațional de film Transilvania (cunoscut ca TIFF), cel mai mare eveniment din România dedicat filmului, se va desfășura anul acesta între 17 – 26 iunie. După doi ani de pandemie, în care ne-am bucurat de mai puține proiecții, majoritatea organizate în aer liber, TIFF se întoarce în formulă completă cu peste 250 de filme în 15 locații din Cluj-Napoca.

Pentru că ne e greu să alegem filmele preferate și știm că așteptați festivalul cu nerăbdare, am rugat trei organizatori ai #TIFF2022 să vă recomande câte trei filme din program. Tudor Giurgiu, Cristian Hordilă și Crăița Nanu au răspuns invitației noastre.

Tudor Giurgiu – Președinte TIFF

Tudor Giurgiu (arhivă personală)

Cine concert Moonwalk One INVADERS – o experiență audio-vizuală care nu trebuie ratată, readuce la viață un moment important din istorie, dar cu un twist de atmosferă. Documentarul realizat în ’69 surprinde prima expediție pe lună iar regizorul Theo Kamecke a reușit să o redea exact cum a fost percepută de cei care au trăit-o la vremea aceea: spectaculos, tensionant și emoționant. Muzica francezilor de la INVADERS completează atmosfera, construind iluzia imponderabilității și intensificând dramatismul secvențelor proiectate pe ecranul de la Casa de Cultură a Studenților pe 21 iunie.

Hallelujah (r. Dayna Goldfine, Dan Geller) este un documentar superb, care se va vedea în premieră în România la TIFF, după ce a făcut senzație la Venția IFF, povestea din spatele melodiei-fenomen a lui Leonard Cohen, o poveste despre călătoria de la respingere la culmile succesului. Este un mix de materiale de arhivă inedite, interviuri cu oamenii care au făcut parte din creația și lansarea hitului și extrase din timpul celor mai intense concerte live, un mix care reușește să exploreze într-un mod foarte sensibil relația lui Cohen cu muzica și impactul pe care Hallelujah l-a avut asupra altor mari artiști.

Inocenții (r. Eskil Vogt) – un film al unui regizor norvegian apreciat la Cannes, Eskil Vogt, despre altfel de super-eroi decât cei cu care ne-a obișnuit Hollywood-ul. Patru copii care au super-puteri pe care încearcă să le ascundă de adulți provoacă o serie de evenimente greu de controlat, un grup de „inocenți” care privesc lumea într-un mod naiv, inconștienți de violența pe care o declanșează, un film care reușește să rămână aproape de realitate deși este, în fapt, o incursiune inedită prin Fantasy.

Crăița Nanu –  selecționer filme străine

Crăița Nanu. Fotografie de Claudiu Popescu

The Babysitter (r. Monia Chokri) e crush-ul meu din competiția principală. Al doilea film al regizoarei și actriței canadiene Monia Chokri, care interpretează unul dintre rolurile principale. Mărețul internet pune ghearele pe o glumă sexistă spusă sub influența a multiple beri și dă peste cap viața unui cuplu cu copil mic. Salvarea vine, cu forța aproape, de la bonă. The Babysitter e o comedie agitată, dementă, limbută și total sănătoasă la cap, în ciuda tuturor semnelor (care apar chiar de la început) că se îndreaptă spre o criză de nervi. Un deliciu. 

The Blind Man Who Did Not See the Titanic (r. Teemu Nikki), mi-a rămas pe retină odată pentru că arată senzațional și în același timp este teribil de claustrofobic. O combinație dificilă și surprinzătoare. Poate și pentru că eu n-am mai bocit în halul ăsta de la Mar Adentro încoace. Abia după vizionare, am citit povestea din spatele filmului și s-a dublat înțelegerea. Bunătatea care iese ca lumina din personajul principal e greu de măsurat în cuvinte. E cu speranță în ciuda a tot ce se întâmplă în filmul ăsta. Si cu jos Leo, sus Kurt Russell! Desigur, până la proba contrară.

Timekeepers of Eternity (r. Aristotelis Maragkos) – aici m-am îndrăgostit în primul rând de demers. The Langoliers a fost o mini serie apărută în 1995, adaptarea unei povestiri scurte de Stephen King, una care semăna cu toate celelalte mini serii cu King în frunte. Timekeepers este fix ce zice titlul – un păstrător de viață al filmului, un (re)inventator nebun. Regizorul ia mini seria și o scurtează la sânge, o reorganizează cât să rămână doar esența și o repune în imagine cu ajutorul animației colaj, alb negru. Obsesia personajului negativ cu hârtia care se rupe devine înnebunitoare.  Subiectul rămâne același și funcționează. Călătoriile în timp, chiar și alea ratate, nu se învechesc niciodată. Timekeepers ține în viață un film care altfel poate s-ar fi șters total din memorie. E o mare dragoste aici, în tot procesul de refacere și un demers foarte mișto de a repune trecutul în prezent, sub altă formă. Le iese. Iar eu mă întorc frecvent cu gândul la asta și îmi place ce simt.

Cristian Hordilă –  Manager TIFF

Cristian Hordilă. Fotografie de Nicu Cherciu

Cele 3 filme care îmi vin acum în minte sunt legate de Berlinale 2022, adică prima ieșire în tura de festivaluri după pandemie. 

Am început Berlinul cu Rimini (r. Ulrich Seidl). Chiar dacă în aparență este un film dur și pervers, am simțit că ascunde multă tristețe și romantism, exact cum m-a lovit Berlinul după pandemie.

Am nimerit apoi la Call Jane (r. Phyllis Nagy) unde am râs și m-am bucurat de curajul femeilor de a luptă împotriva obstrucției patriarhale din anii ’60-’70. Elisabeth Banks este delicioasă în rolul principal și cred că nu exista film mai potrivit pentru deschiderea acestei ediții – un film care înduioșează, încurajează și inspiră în același timp.

Iar filmul de suflet, care m-a bucurat și emoționat în același timp, a fost Les passagers de la nuit (r. Mikhael Hers) – o poveste din Parisul anilor ’80 despre emoții și intimitatea vieții unei familii trecute prin divorț și totul învăluit în mult fum de țigară.  

M-am bucurat enorm ca Mihai [n. Chirilov] a decis să le includă în selecția TIFF 2022 și sper ca toate să aibă un public generos.

Bilete și abonamente se găsesc pe website-ul TIFF. Ne vedem la festival!



Un material colectiv, scris de redactorii noștri