Oberhausen 2020: note despre manifestare
Festivalul de film de scurtmetraj de la Oberhausen și-a cimentat de-a lungul vremii poziția drept unul dintre cele mai importante din lume, o poziție câștigată în mare parte și pentru faptul că festivalul a fost conectat la unele dintre cele mai puternice mișcări ale cinematografiei, oferind totodată o perspectivă plenară asupra formatului, favorizând cinemaul experimental sau cu valențe avangardiste. Fondat în 1954 (și fiind astfel cel mai vechi festival de acest gen din lume), Oberhausen a fost faimos de-a lungul primelor sale decenii de existență pentru abordarea sa internațională, fiind singurul festival vest-german care proiecta filme din RDG, iar mulți cineaști deveniți legendari în timp (printre care Francois Truffaut, Chantal Akermann, Alain Resnais, Vera Chytilova și Norman McLaren) și-au arătat aici primele lor filme. Poate cel mai faimos moment din istoria festivalului este cel al ediției din 1962, când o grupare de tineri cineaști germani (condusă de Haro Senft și Alexander Kluge) a lansat Manifestul Oberhausen, considerat documentul fundațional al Noului Cinema German, un text ale cărei revendicări se situau în aceeași linie precum cele ale Cahiers du Cinema și ale Noului Val Francez: clamând moartea „filmului convențional”, crearea și consolidarea unui nou stil cinematografic (exemplificat de filmele unor tineri cineaști vârf-de-lance care se afirmaseră în circuitul internațional) care să se diferențieze de un cinema independent, „eliberat de dictatura acționarilor” și de „toate convențiile obișnuite ale industriei”.
Critic și curator de film. O interesează cinemaul hibrid și experimental, filmul de montaj, patrimoniul cinematografic și confluența dintre cinema și politic. Vede câteva sute de scurtmetraje pe an pentru BIEFF. Uneori scrie poeme. La Films in Frame, scrie reportaje de festival, editoriale și este și traducătoare.
