Rotterdam 2022: cinci talente emergente
Rotterdam-ul este primul mare festival al anului cinematografic european, și unul destul de interesant din următoarele motive: lansând titluri care apoi circulă intens în circuitul festivalurilor medii și mici, de pe ambele părți ale Atlanticului, acesta se detașează de triada Berlin-Cannes-Veneția (și de suratele lor, Locarno și San Sebastian) prin faptul că e un festival care operează în afara canonului contemporan, cultivând în contrapartidă unul propriu. Cu alte cuvinte, Rotterdam este genul de festival care este consacrat în primul rând datorită faptului că promovează nume care, în mare măsură, se află la începutul carierelor lor, fiind o reală pepinieră de tinere talente; "marele cinema" ce-și găsește locul in competițiile oficiale ale festivalurilor antemenționate (precum, anul acesta, France al lui Bruno Dumont) este pitit la Rotterdam în secțiuni care-i sunt dedicate, lăsând podiumul celor tineri și celor de multe ori prea radicali în stiluri și politici pentru circuitul "prestige" (poate, cu excepția unor secțiuni precum Forumul Berlinalei, ori încă-proaspătul Encounters, moștenitor al defunctei - și excelentei - secțiuni Signs of Life de la Locarno). Acest fapt se traduce și în riscuri curatoriale mult mai mari pe care festivalul și le asumă - cu siguranță, nu este un festival pentru toate gusturile, și nu cred că există doi spectatori cu aceleași liste de favoriți la final de Rotterdam, dar aceasta provocare îl face cu atât mai incitant, mai ales atunci când mijlocește o întâlnire cu un diamant neșlefuit.
Critic și curator de film. O interesează cinemaul hibrid și experimental, filmul de montaj, patrimoniul cinematografic și confluența dintre cinema și politic. Vede câteva sute de scurtmetraje pe an pentru BIEFF. Uneori scrie poeme. La Films in Frame, scrie reportaje de festival, editoriale și este și traducătoare.
