E miezul nopții; închid laptopul și ochii, dar ceea ce rămâne e un cadru cu picioarele lungi și subțiri ale unei femei executând în aer gimnastica de dimineață, în timp ce cântă un poem de dragoste nemțesc din timpul războiului. Niște dresuri de o culoare întunecată pe un fundal roz – prăfuit alături de o fotografie neclară cu un copil, compun un tablou aluziv ce își revendică un alt fel de privire – o privire feminină care potențează misterul și volatilitatea subiectului. 

Ramona Aristide

+ posts

Critic de film. A absolvit masteratul de Filmologie la UNATC. Moderează, scrie și uneori jurizează.

This author does not have any more posts.