The Long Farewell, așa cum e cunoscut în lumea anglosaxonă, e unul dintre filmele care compun pachetul standard de inițiere în opera Kirei Muratova. Faptul nu e anodin, fiindcă pachetul e contradictoriu – un film melancolic precum Brief Encounters (1967), cu icon-ul popular Vladimir Vîsoțki în rol principal, se învecinează cu unul nervos și tonic, The Asthenic Syndrome (1989) – iar opera n-a fost cartografiată în detaliu nici până astăzi. Încredințarea filmografiei Muratovei în mâinile unui grup de specialiști și pasionați face din ea un obiect deopotrivă secret și ubicuu, ce presupune rare ocazii de mers la sigur și frecvente bâjbâieli în fața perplexităților pe care aceste filme le exhibă cu voluptate. În sensul ăsta, The Long Farewell (1971) e exemplar prin schimbările neanunțate de viteză, care aduc cu ele o pierdere a reperelor, în timp ce viniete lirice și telenovele amoroase à la russe ne iau pe sus fără prilej de răgaz.

Victor Morozov

+ posts

Critic de film și jurnalist. Scrie săptămânal pentru Scena9 și Dilema veche. A studiat teorie de film în Grenoble, Paris, Dublin.

This author does not have any more posts.