Oare câte persoane care văd pe Netflix al treilea sezon din Master of None realizează că Aziz Ansari a intenționat să-i aducă un omagiu queer lui Ingmar Bergman, cu ale sale Scene dintr-o căsnicie (și, cu ocazia asta, să mai câștige câteva premii)? Probabil foarte puține: cei mai mulți admiratori ai lui Bergman nu-și pierd timpul cu populara platformă de streaming, iar majoritatea fanilor Netflix nu sunt familiarizați cu filmografia importantului cineast suedez (pentru aceștia din urmă, cum ar fi observat Alex. Leo Șerban, cinematograful începe cu Tarantino și nu cu Tarkovski, cel care afirma răspicat că-l interesează opiniile a doar doi oameni: Bresson și Bergman). În aceste condiții, ce rost mai are să readuci la viață – prin referință și/sau reverență, dacă nu chiar remake – opera unui autor ca Bergman (sau a altor cineaști și/sau artiști esențiali)? Ei bine, are! Recurgând la un exemplu dintr-o altă sferă, aș spune că, dacă măcar un gamer subjugat de Dante’s Inferno a ajuns să deschidă Divina Comedie, eforturile realizatorilor jocului nu au fost zadarnice.

Mihai Fulger

+ posts

Critic de film de vreo două decenii, membru în Uniunea Cineaștilor din România (Asociația Criticilor și Filmologilor), Federația Internațională a Criticilor de Film (FIPRESCI), Federația Criticilor de Film din Europa și Zona Mediteranei (FEDEORA) și Academia Europeană de Film (EFA). Redactor al revistei trimestriale Film încă de la primul său număr, din 2013, și colaborator al săptămânalului Observator cultural din 2005. Colaborator al mai multor festivaluri de film din România. După opt ani de activitate în Arhiva Națională de Filme, este în prezent cercetător științific în cadrul Institutului de Istoria Artei „G. Oprescu” (Academia Română).

This author does not have any more posts.