La ediția ASTRA Film din 2019, Dana Bunescu își prezenta debutul regizoral realizat în colaborare cu Mona Nicoara, reprezentat de Distanța dintre mine și mine, un documentar centrat pe viața și arta scriitoarei Nina Cassian din perioada regimului comunist din România. Trei ani mai târziu, realizatoarea revine la festival, de data aceasta lucrând împreună cu regizoarea, scenarista, cameramana și producătoarea Cătălina Tesar pentru primul film al acesteia. Spre deosebire de producția anterior menționată, Pocalul. Despre fii și fiice nu urmărește drama unui singur personaj în retrospectivă, ci povestea actuală a unei comunități de romi corturari dintr-un sat din Transilvania, ancorată în tradiții și principii care par desprinse dintr-o altă lume. 

Pe Bulevardul Nicolae Bălcescu din Sibiu, plin de tarabe pentru Sfântul Valentin, pe lângă clovnul Buratino, una dintre cele mai emblematice figuri ale orașului, printre locuitori și turiști, posibil chiar și pe lângă mine, au trecut într-un anumit moment Peli, soția lui, Nina, și sora lui, Băra. Ei sunt membrii unei etnii despre care gândim multe, dar știm prea puține, familii care trăiesc atât de aproape de noi, dar pe care le evităm pe cât posibil. Pocalul. Despre fii și fiice scoate la suprafață în atenția publicului larg o istorie, un scop, un mod de viață al acestui popor pe care refuzăm conștient să îl cunoaștem dincolo de aparențe. Cu o subtilitate aparte, documentarista Cătălina Tesar s-a infiltrat în gospodăria lor, la mesele, ritualurile și petrecerile lor, în disputele și afacerile lor, surprinzând imagini care adeseori par regizate, nu capturate în momente de zi cu zi. Prezența ei se face atât de puțin simțită încât, fără mișcările bruște de cameră din clipele cele mai intense sau rarele menționări ale numelui ei, spectatorul ar putea uita foarte ușor că urmărește un documentar.

Pocalul. Despre fii și fiice se deschide cu o ceremonie specifică romilor. Băra, Peli și Nina sunt introduși spectatorilor prin câteva poze și texte informative. Apoi este descris tahtaiul, pocalul de argint care simbolizează averea unei familii. Finețea și frumusețea pocalului dictează statutul neamului în care se află, iar la fiecare căsătorie este pasat la cel al miresei, pentru a fi apoi moștenit de primul băiat care se naște în noua familie. Obsesia lui Costică, tatăl lui Băra și al al lui Peli, pentru tahtaiul său și norei lui (Nina) de a avea un fiu sunt principalele surse de conflict ale filmului. Băra se află într-o căsătorie aranjată cu fratele Ninei, iar cea din urmă, cu Peli, pe principiul „îți dau fata, îmi dai fata”. Traiul aparent simplu și fericit de la țară al cuplului Peli-Nina este dat peste cap când, la patru ani de la aranjament, tânăra încă nu adus pe lume un băiat și este constant sub presiunea socrului alcoolic pentru care pocalul familiei este bunul care îi definește existența. O tradiție ce în esență reprezintă istorie și cultură se transformă foarte repede într-o realitate dureroasă, în care fetițele cântă la serbarea de la grădiniță versuri precum „și tăticu-i supărat, că de ce n-am fost băiat” și își doresc ca următorul copil din familie să fie de sex masculin. 

Deși nu la fel de revelatoare, acțiunile cotidiene precum cumpărăturile femeilor, vizitele la medicul ginecolog, împerecheatul cailor, achiziționarea de găini sau negoțul pentru bovine captează la fel de ușor atenția unui spectator curios. Iar Cătălina Tesar,, excelează în redarea momentelor de climax, dar și a celor mai puțin intense, ale unei comunități minoritare cu care conviețuim într-o ignoranță deplină. De admirat este modul în care aceasta reușește să se apropie de ei și să le câștige încrederea, devenind chiar confidenta lor. Astfel, cele două realizatoare reușesc să aducă pentru prima dată în fața publicului larg universul romilor corturari, cu umorul, carisma și vocabularul lor colorat, cu limba și muzica lor specifică, cu fricile și nevoile lor. 

Filmul poate fi văzut la festivalul de film Astra, la Sibiu, duminica aceasta. Mai multe detalii pe website-ul oficial.

Oana Balaci

Studentă și critic de film. Se implică în organizarea unor festivaluri și evenimente culturale din țară și lucrează la diferite proiecte cinematografice.