Trailerele lunii iulie

14 Iulie 2021

Festivalul de la Cannes domină cinematografic luna iulie şi împreună cu el cel mai mare eveniment de film din România, Transilvania IFF. Să celebrăm aceste două festivaluri cu selecţia de trailere din această lună, plusând şi cu o plăcere vinovată de pe Netflix.

Tata mută munţii (dramă, r. Daniel Sandu)

După ce a debutat cu promiţătorul Un pas în urma serafimilor, regizorul Daniel Sandu revine în atenţie cu un lungmetraj mult mai ambiţios şi costisitor, inedit în cinemaul românesc. Adrian Titieni îl interpretează pe Mircea, un fost ofiţer în serviciile secrete al cărui fiu este dat dispărut în munţi. Ajuns la faţa locului, Mircea observă cum, în ciuda tuturor eforturilor salvamontiştilor, fiul nu e de găsit, iar şansele ca acesta să-şi fi pierdut viaţa cresc. Şi ce poate face un părinte dacă nu să profite de până şi ultimul dram de putere (fizică sau politică) pentru a-şi salva copilul? Tata mută munţii este probabil unul din extrem de puţinele filme româneşti care chiar merită eticheta „film de acţiune”.

Premiera în cinematografele din țară pe 23 iulie.

Întregalde (dramă, r. Radu Muntean)

Noul film scris de Radu Muntean, Alexandru Baciu şi Răzvan Rădulescu este poate cea mai discretă lovitură în plex de care o să ai parte anul acesta la cinema. Ceea ce pare iniţial o premisă banală (un bătrân din satul Întregalde este dus o parte din drum de trei tineri veniţi cu ajutoare de Crăciun în maşina lor de teren) se transformă pe nesimţite într-o analiză atentă a consecinţelor acţiunilor noastre. Şi aceste acţiuni, oricât de insignifiante par la prima vedere, chiar au consecinţe. O discuţie mai largă despre altruism, voluntariat şi facerea de bine devine treptat o analiză a micilor gesturi care pot duce la moartea (sau la salvarea vieţii) cuiva.

Premiera mondială la Cannes, premiera naţională la TIFF, iar lansarea în cinematografele din țară pe 6 august.

Adieu les cons (tragicomedie, r. Albert Dupontel)

O tragicomedie neagră care se reinventează încontinuu şi discută energizant despre o mulţime de subiecte extrem de dramatice, acest nou film al lui Albert Dupontel se încăpăţânează să ne celebreze vulnerabilităţile. Nu te-ai aștepta ca un film despre o coafeză cvadragenară (Virginie Efira) care află că mai are doar câteva luni de trăit şi face tot posibilul să-şi regăsească fiul dat spre adopţie în adolescenţă ar putea duce la această explozie reconfortantă de sentimente. Un film la care râzi şi plângi (uneori simultan) şi care te învaţă că oricând ai o şansă la mai bine, doar să muşti cu putere din viaţă.

Premiera în cinematografele din țară pe 9 iulie.

Blood Red Sky (horror, r. Peter Thorwarth)

Ne-am trezit în ultima vreme invadaţi de combinaţii extrem de nişate de genuri (de exemplu Army of the Dead, un heist movie altoit pe film cu zombie), iar aici putem pomeni şi producţia germană Blood Red Sky, care combină teroriştii cu vampirii. Premisa e incitantă, aşezând de părţi opuse ale baricadei o femeie-vampir aflată la bordul unui avion cu fiul ei şi grupul de terorişti (printre ei Dominic Purcell din Prison Break) gata să deturneze aeronava. Cantitatea de sânge din trailer probabil că este mult întrecută de cea din film.

Blood Red Sky se lansează pe Netflix pe 23 iulie.

#dogpoopgirl (dramă, r. Andrei Huţuleac)

După ce a câştigat Marele premiu şi Premiul pentru cea mai bună actriţă la Festivalul de la Moscova, aşteptările cu privire la acest film independent cresc vertiginos, mai ales că tratează un subiect la ordinea zilei: online shaming-ul. Filmul se inspiră dintr-o întâmplare din Coreea de Sud, din anul 2005, unde a avut loc unul din primele cazuri de doxing (de la docs, publicarea online a datelor personale ale unui individ pentru a ajuta opinia publică să identifice acel individ) dezbătute pe larg în presa globală. Huţuleac foloseşte aceeaşi premisă (câinele unei corporatiste regurgitează în metrou, ea refuză să cureţe şi totul e filmat şi postat online) pentru a aduce povestea pe meleaguri mioritice.

Premiera naţională la TIFF, data lansării în cinematografe va fi anunţată în curând.

Apples (dramă, r. Christos Nikou)

Sunt mai multe filme care vorbesc despre pandemie şi care au fost filmate înainte ca aceasta să se producă, unul fiind The Pink Cloud al brazilianului Iuli Gerbase (de văzut în competiţia oficială a Festivalului Transilvania), iar altul Apples al grecului Christos Nikou. Doar că în acest al doilea exemplu, epidemia din scenariu provoacă o amnezie subită. Protagonistul, Aris, care este și una dintre victime, intră într-un program revoluţionar care îi face pe pacienţi să-şi creeze noi identităţi şi să-şi continue astfel vieţile. Modul cum programul face asta comentează direct asupra psihologiei umane şi a comportamentului nostru online.

Premiera naţională în competiţia TIFF. Apples a fost achiziţionat de un distribuitor român şi va fi lansat în cinematografe cel mai probabil anul viitor.

La civil (dramă, r. Teodora Ana Mihai)

Cu o poveste similară cu cea din Tata mută munţii şi inspirat şi el din realitate, La civil este realizat de regizoarea belgiană de origine română Teodora Ana Mihai şi ne poartă în nordul Mexicului, unde fiica unei femei între două vârste (Arcelia Ramírez) este răpită de gangsteri locali. Mama plăteşte suma cerută, dar nici măcar atunci fiica nu este eliberată, prin urmare va trebui să improvizeze din plin pentru a avea o şansă să o salveze. Dincolo de faptul că discută cum viaţa unui om poate fi distrusă într-o secundă, filmul comentează şi pe seama eşecului autorităţilor, primele care ar trebui să facă ordine într-o situaţie similară.

La Civil are premiera mondială în selecţia Un Certain Regard a Festivalului de la Cannes şi va fi distribuit şi în România de Voodoo Films.

The World to Come (dramă, r. Mona Fastvold)

Două soţii de fermier, Tally şi Abigail (Katherine Waterston, Vanessa Kirby) se îndrăgostesc una de cealaltă în această dramă de epocă. Totul se întâmplă pe la 1865, iar povestea de dragoste va fi curând descoperită şi va provoca valuri în comunitatea de fermieri. Lăudat pentru interpretări şi sensibilitatea poveştii, The World to Come a fost filmat aproape în întregime în România. De exemplu, toate exterioarele de la cele două ferme au fost realizate în Munţii Carpaţi, pitorescul (dar şi sălbăticia) locurilor fiind pomenite aproape în toate cronicile publicate după premiera mondială în competiţia Festivalului de la Veneţia. Filmul a fost recompensat cu Queer Lion, trofeu oferit celui mai bun lungmetraj cu tematică LGBT din selecţie.

The World to Come va putea fi văzut la TIFF. Filmul are distribuitor în România, dar nu ştim deocamdată când se lansează pe ecrane.

Ștefan Dobroiu
Născut în Piteşti în 1980, Ştefan a absolvit Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării din cadrul Universităţii din Bucureşti. După ce şi-a încercat mâna cu jurnalismul financiar şi cu fotografia (care îi e în continuare foarte dragă), a făcut o schimbare în 2006, când a devenit senior editor pentru Cinemagia. Este şi corespondentul României şi al Bulgariei al Cineuropa, iar la Films in Frame recomandă lunar cele mai fresh trailere de film.