„Tânăra Speranță” care va schimba fața cinemaului românesc. De vorbă cu nominalizații la Gopo 2024
Sunt tineri, îndrăzneți și liberi. Își doresc să experimenteze cu noile forme ale cinemaului, au încredere în generațiile tinere și vor mai multă diversitate în peisajul autohton. Nu se regăsesc în filmele Noului Val, care pentru ei nu mai este deloc nou și aspiră la povești contemporane, mult mai racordate la realitatea lor de astăzi. Andreea Chiper și Andrei Voineag, Una Toma, Daniel Bâliș, Niko Becker, Anca Munteanu și Cristina Iliescu sunt nominalizații categoriei Tânără Speranță la Premiilor Gopo 2024. Toți s-au născut după căderea comunismului și au între 16 și 29 ani. Deși experiența și părerile lor diferă, au un lucru în comun: sunt preocupați de problemele lumii contemporane și vor să contribuie la schimbare prin arta lor. A fost un interviu luat pe bucăți, pe portbagajul mașinii, sau pe niște scaune de plastic proaspăt cumpărate pentru shooting, în câmp sau între două cadre foto. Ce m-a surprins cel mai plăcut în cele câteva ore petrecute împreună a fost degajarea și profesionalismul cu care au tratat atât interviul, cât și ședința foto. Unora nu le-au venit hainele ca turnate, alții au fost nevoiți să vină din provincie ca să poată fi prezenți și toți au stat în soare, în câmp, la 30 de grade, într-o zi toridă de luni. Și toți s-au bucurat de experiență și au răspuns întrebărilor cu foarte multă coerență și atenție, căutând în ei și luându-și timp pentru cele mai dificile. N-a fost un interviu ușor, însă mi-a dat încredere în generațiile care vin - aceste tinere speranțe acționează mult mai conștient și creează fără a se simți îngrădite sau obligate să facă concesii. Gândesc cu mintea lor și refuză paradigma. Despre viitorul industriei autohtone, ce îi preocupă ca artiști sau care a fost filmul care le-a schimbat viața, în interviul de mai jos, alături de niște poze care exprimă și ele foarte bine cum se simte și trăiește noua generație de artiști.
A visat de mic copil că va avea o revistă de film într-o zi și visul ei s-a îndeplinit în 2019. Când nu coordonează redacția, sau asociația ADFR (pe care o conduce din 2016), Laura este în drumeții pe munte, la vreun festival de film, sau la vreo expoziție de artă. Îi place să adune mereu oameni în jurul ei și ar asculta jazz oricând.
