Nadav Lapid: „Oamenii se străduiesc din greu să nu vadă. În Israel văd o orbire uriașă”
Rar ieși de la un film cu o profundă senzație de greață și să-i fii recunoscător regizorului pentru asta. Dar recunoscător poate nu-i tocmai cuvântul – de la Yes ieși ca și cum tocmai te-ai dat jos dintr-o tiribombă amețitoare în care te-a uitat cineva cu orele. Îi spun asta lui Nadav Lapid și el îmi mărturisește că, în mod paradoxal, se așteaptă cumva ca filmul său să aibă un element de distracție în circul său al vulgarității.
A absolvit la UNATC o licență în regie de film și un master în filmologie și a studiat în paralel și istoria artei. Colaborează și cu Acoperișul de Sticlă și e fost redactor coordonator al revistei FILM MENU. Se dedică în principal cinemaului japonez din anii '60-'70 și trupelor recente de post-punk irlandez. Încă ține în portofel o poză cu Leslie Cheung.
