Sunt născută în ianuarie 1994. Nu știu ce a însemnat comunismul decât din poveștile părinților și bunicilor. Mama mi-a povestit de mică despre greutățile întâmpinate, dar niciodată nu și-a lăsat traumele simțite, în nicio perioadă din copilăria mea. Și este valabil și în cazul tatălui meu, fost deținut politic. Am crescut într-un mediu sigur, în armonie și am început să înțeleg cu adevărat cât de norocoasă sunt de câțiva ani, de când procesul meu de maturizare a început să fie vizibil, iar întrebările despre viață și trecut să tot apară. M-au ajutat mult spectacolele de teatru, cărțile de beletristică (ale Gabrielei Adameșteanu, Anei-Maria Sandu sau Ioanei Pârvulescu) și filmele. Metronom este unul dintre cele mai reprezentative titluri de film pentru mine, din acest punct de vedere. Mi-a arătat o altă perspectivă, una mult mai aproape de cine sunt eu, de vârsta pe care o am. M-a făcut să pun mâna pe telefon și să-mi întreb părinții cum au fost anii de liceu pentru ei – care pentru mine au fost cei mai frumoși, plini de muzică, petreceri și prieteni noi. M-a lovit. M-a șocat faptul că nu m-am întrebat niciodată cum și-au trăit ai noștri adolescența. M-am întors de la Cannes cu gândul că filmul ăsta trebuie văzut de cât mai mulți născuți după 1990 și că e de datoria mea să fac ceva în sensul ăsta. În speranța că acest material va ajuta, vă invit să îi cunoașteți pe Mara Bugarin și Șerban Lazarovici, cei doi protagoniști ai filmului, care la doar 20 și un pic de ani dau dovadă de multă empatie și înțelepciune.

Laura Mușat

+ posts

A visat de mic copil că va avea o revistă de film într-o zi și visul ei s-a îndeplinit în 2019. Când nu coordonează redacția, sau asociația ADFR (pe care o conduce din 2016), Laura este în drumeții pe munte, la vreun festival de film, sau la vreo expoziție de artă. Îi place să adune mereu oameni în jurul ei și ar asculta jazz oricând.

This author does not have any more posts.