Iulian Postelnicu într-un interviu despre rolurile sale, ființa umană și credințe
Ne-am întâlnit cu Iulian Postelnicu într-o zi de toamnă în Radovanu - un sat din Călărași, la o ora și jumătate de București, unde urma să facem pozele pentru interviu și să stăm de vorbă despre rolurile sale, preponderent despre cel mai nou personaj pe care îl interpretează - Ilie, protagonistul comediei negre Oameni de treabă (R: Paul Negoescu). Aveam emoții din mai multe motive. În primul rând, ne întâlneam în casa părintească a tatălui meu, în care nu mai intrasem de 6 ani, de când a murit bunica. Apoi, nu avusesem timp de prospecție înainte, deci habar nu aveam la ce să ne așteptăm. Organizasem totul prin telefon, cu ajutorul mătușii mele. Și cel mai important, aveam peste 25 de întrebări pentru Iulian și mi-era teamă că nu vom avea timp de ele - nu știam ce fel de om este, cât își permite să se deschidă în fața unui jurnalist. Am descoperit un tip pus pe glume, care mereu vede partea plină a paharului. Chiar și când lucrurile nu sunt roz, optimismul lui persistă. El zice că vine din lene, eu cred că este pur și simplu o calitate care l-a adus unde este astăzi. Mi-a răspuns franc și la obiect la toate întrebările. Știam că-mi place teribil actorul Iulian Postelnicu și m-am bucurat nespus să descopăr un om la fel de interesant. Dacă a ieșit, sau nu, un interviu memorabil, nu știu. Însă discuția noastră va rămâne una dintre cele mai memorabile pentru mine din simplul motiv că am purtat-o în fosta bucătărie a buncii, lângă sobă, mâncând pâine caldă făcută în casă.
A visat de mic copil că va avea o revistă de film într-o zi și visul ei s-a îndeplinit în 2019. Când nu coordonează redacția, sau asociația ADFR (pe care o conduce din 2016), Laura este în drumeții pe munte, la vreun festival de film, sau la vreo expoziție de artă. Îi place să adune mereu oameni în jurul ei și ar asculta jazz oricând.
