Filmele lui François Ozon au fost întotdeauna elegante și carismatice. Considerat unul dintre cei mai importanți cineaști francezi contemporani, François Ozon este și un feminist, unul dintre puținii regizori care oferă actrițelor roluri principale puternice în care își pot prezenta talentul. Cel mai recent film al său, Crima este a mea (Mon Crime), este încă un exemplu al acestei viziuni – după cum îl descrie Screen Daily, filmul este „o porție subtilă de triumf feminist”. Adaptată după o piesă de teatru din anul 1934 (care a mai avut parte de două adaptări la Hollywood, de-a lungul anilor) , povestea le are în centru pe Madeleine (interpretată excelent de Nadia Tereskiewicz), o tânără actriță, cu o carieră mai degrabă absentă și fără prea multe perspective, aflată în căutarea unei șanse de a se afirma, și pe prietena ei Pauline (interpretată de minunata Rebecca Marder), o avocată la fel de lipsită de succes. Cele două locuiesc împreună, sunt falite și au o restanță de cinci luni la chirie. Într-o zi, Madeleine se întoarce acasă de la o întâlnire cu un producător bogat, care aparent a violat-o, și câteva ore mai târziu află că acesta a fost ucis. Ba mai mult, e suspectată că ea ar fi criminalul, fapt care le determină pe Madeleine și Pauline să pună la cale un plan cât se poate de ingenios și mincinos. Cele două pretind că Madeleine este într-adevăr criminalul, însă a acționat în legitimă apărare, iar Pauline devine astfel avocata ei. Nimic nu pare să le stea în cale, decât dacă altcineva care pretinde că este adevăratul criminal ar apărea.

Laura Mușat

+ posts

A visat de mic copil că va avea o revistă de film într-o zi și visul ei s-a îndeplinit în 2019. Când nu coordonează redacția, sau asociația ADFR (pe care o conduce din 2016), Laura este în drumeții pe munte, la vreun festival de film, sau la vreo expoziție de artă. Îi place să adune mereu oameni în jurul ei și ar asculta jazz oricând.

This author does not have any more posts.