După Cioate – Când pădurea devine spațiu de rezolvare al conflictelor dintre oameni
***
Tulpini de molid, în care o ciocănitoare lovește cu precizie de metronom. Se aude tril de păsări. Lumina se rostogolește prin ceață într-o pădure din Dealul Negru, zona Bucovinei. Așa începe filmul documentar După cioate, în regia lui Mihai Dragolea și Radu Mocanu, care a intrat săptămâna aceasta în cinematografe. Un minut și 22 de secunde. Respirăm de câteva ori până Mihai Dragolea dă primul apel la 112 și spune „O să ne omoare în pădure”. Peste 12 bărbați i-au atacat în timpul filmărilor pe el, pe Radu Mocanu și pe Tiberiu Boșutar, cel care i-a dus într-o zonă în care suspecta tăieri ilegale.
Radu și-a pierdut cunoștința. Tiberiu a fost bătut, amenințat cu moartea și pus să se dezbrace în pielea goală. Mihai a reușit să fugă și să sune la poliție, dar a lăsat în urmă echipamentul de filmat, pe care atacatorii l-au distrus. În acest timp, pădurea a rămas în fundal. Conflictul a perturbat liniștea cu înjurături, umilință și urlete. Au urmat drumuri cu mașina pentru vizite la spital și la tribunal. Mușchiul copacilor s-a pătat de sânge. Păsările s-au ascuns.
***
Scriu despre mediu și climă de trei ani. În acest timp, m-am întrebat de multe ori ce înseamnă să fii activist de mediu. Am întâlnit oameni care apărau spațiile verzi, dar care au spus că nu se consideră activiști. Și oameni care apărau interese proprii sau voiau să devină populari care purtau pălăria activismului cu mândrie. Tocmai de aceea, mi-am dorit să stau de vorbă cu Mihai Dragolea și Radu Mocanu, autorii documentarului După Cioate. Filmul urmărește fenomenul tăierilor ilegale din pădurile românești, până când regizorii și personajul pe care îl urmăresc sunt atacați în pădure, în timpul filmărilor. Apoi, devine o confesiune a întrebărilor pe care cei doi și le pun despre relația om-mediu înconjurător și despre ce stă la baza actelor de violență din cadrul natural. Au pornit filmarea cu gândul că activismul poate fi buturuga care răstoarnă tirurile încărcate cu lemn furat. Au descoperit un traseu mai complicat de atât.
Mihai a devenit interesat de subiect în urmă cu șase ani. Atunci, ministrul mediului, Costel Alexe, a anunțat într-un comunicat de presă că în România se taie anual 38,6 milioane de metri cub de lemn, cu 20 de milioane peste cifrele oficiale. Ca să afle modalitățile corupte prin care sunt de defrișate pădurile, a colaborat cu organizații ca Greenpeace și cu jurnaliști de la Recorder. Doi ani mai târziu, pe rețelele de socializare a observat un fenomen care a luat amploare: „haiducia digitală”, o numește Mihai. Oameni de rând se filmau în timp ce demascau tăieri ilegale și transmiteau live pe Facebook. „Am romanțat ideea că, uită-te, se ridică de la firul ierbii și vor să oprească furtul”, povestește el. Asta se întâmpla după pandemie, când mult din viață s-a mutat în mediul digital.
Pentru Mihai și Radu, care au colaborat și pentru filmul Roboțelul de aur (2015), subiectul a părut fascinant. Credeau că „sunt haiducii digitali de care avem nevoie ca să ne salvăm pădurile.” Atunci când producătoarea Monica Lăzurean-Gorgan l-a sunat pe Mihai să îl întrebe dacă are o idee de film, a propus ce urma să devină După cioate. Din 2021, au început să filmeze. La început, au mers cu Greenpeace în nordul țării. Așa l-au cunoscut pe Tiberiu Boșutar, unul dintre haiducii digitali. El a înființat asociația „Legea codrului” și a fost printre cei mai vocali din zonă. Tiberiu a fost ales anul trecut deputat din partea AUR și i s-a deschis un dosar penal după ce a instigat la distrugerea instituțiilor statului, nemulțumit de anularea turului 1 a alegerilor prezidențiale. „De obicei, oamenii aceștia apăreau în presă ca activiști de mediu, pentru că trebuiau catalogați cumva”, explică Radu Mocanu, co-regizorul filmului. „Dar ei nu se luptau neapărat pentru mediu. O făceau poate conex, indirect.”
După câteva filmări, motivațiile lui Tiberiu păreau tot mai greu de înțeles pentru cei doi cineaști. „Declicul s-a petrecut atunci când am fost într-o deplasare cu Tiberiu în Vrancea”, spune Mihai. Acolo, un hoț de lemne l-a chemat să demaște tăiatul ilegal de lemn al unui pădurar care îl amendase. Practic, a vrut să se răzbune că a fost prins. Tiberiu a vrut își crească popularitatea, să facă scandal. Înjură des în documentar și frazele sale se termină cu „mama ei de țară/ nație/ sistem corupt”. Din comportamentul său lipsește o responsabilitate ecologică ușor de văzut – are o casă cu etaj în renovare și un atelier unde lucrează cu deșeuri din lemn. Așa că Mihai a încetat să îl mai filmeze o vreme. Simțea că îi face agenda. „Mie-mi plac mult antieroii”, spune Dragolea. „În ultimele mele scurtmetraje – Totul pentru Riana și Aurică, viață de câine –, am mers fix pe antieroi. Dar aveau ceva complex în ei. Tiberiu mergea înainte cu tupeu și cam atât.” În Totul pentru Riana, ilegalitățile pe care le face personajul sunt justificate de dorința de a-și salva fetița, care suferă de o boală de inimă. Aurică e un fost deținut care se împrietenește cu un câine. „Tiberiu mi s-a părut că nu poate justifica dualitatea asta.”
Radu a continuat să filmeze cu Tiberiu. Chiar dacă avea și el dubii despre interesele bărbatului, a văzut că această formă de activism a demascat niște probleme reale legate de furtul de lemn. „Cumva, când se ceartă niște elemente, un soi de adevăr iese la suprafață”, spune el. Tiberiu a ajutat și la documentarea lui Alex Nedea, jurnalist de la Recorder, și au descoperit schema tăierilor accidentale – metodă ilegală prin care Ocolul Silvic Dealul Negru emitea acte pentru tăierea arborilor uscați sau doborâți de vânt, iar în teren marca pentru tăiere arbori sănătoși și mult mai valoroși pentru piața lemnului.
În cei doi ani de filmări, Radu s-a gândit mult la dinamica om-mediu: „Pădurea e explorată și în literatură – în basm este zona prin care un personaj trebuie să treacă ca să ajungă la maturitate.” El crede că, prin acest conflict din pădure, personajele se întâlnesc cu sinele. „Persoanele astea care se luptă cu neregulile, cu nedreptatea, ca Tiberiu, cred că duc și o luptă interioară.” El vede asemănări între comportamentul copacilor și al oamenilor. „În pădure există un conflict între copaci, care ajunge primul la lumină, care e mai dezvoltat. Sunt copaci care trăiesc mereu, cumva în umbra celorlalți. Asta se întâmplă și în societate, între noi.”
Mihai, însă, vede diferit. Prin pasiunea sa pentru plantat, a observat o armonie în natură care se perturbă de multe ori în conflictele dintre oameni. El a transformat într-o silvostepă un teren agricol pe care l-a moștenit – o zonă în care se combină pajiștea cu copaci precum paltini, frasini, salcâmi, stejari. „După filmul acesta și timp lung de reflecție, mi-a fost clar că tot acest activism digital avea altă intenție în spate, nu o misiune ecologistă”, spune Mihai.
Cam la un an după ce au început să filmeze, Tiberiu a insistat să meargă într-o zonă în care se tăia ilegal. Mihai ar fi vrut să rămână acasă, se simțea rău. „Dar a zis «hai, că e undeva în fundul grădinii, foarte aproape»”, își amintește el. De fapt, era un loc în care Tiberiu mai fusese, aflat pe munte, la vreo 40 de minute de urcat cu mașina. La ultima lui vizită, proprietarii l-au amenințat că îl omoară dacă mai vine. „A zis în mintea lui: vin cu ăștia doi, că au camere de filmat, și îi intimidez. De fapt, mai mult i-am enervat.”
„Faptul că ne-am luat bătaie în pădure a rupt firul filmului și a devenit un element central în jurul căruia ne-am coagulat restul poveștii”, spune Radu. Multe articole din presă au preluat știrea sub titlul: „jurnaliști și activist de mediu bătuți în pădure”. Însă, ei erau acolo ca producători ai filmului, iar asta i-a legat de subiect. Cazul nu a fost soluționat nici azi, deși se cunosc atacatorii. În această toamnă urma o înfățișare, dar s-a amânat din cauza grevei în justiție. Practic, la patru ani de la agresiune, nu s-a făcut niciun fel de dreptate.
Lui Mihai, munca la acest film i-a arătat că activismul de mediu pe care l-a documentat, era de un gri străfund. Pe de-o parte, au descoperit, într-adevăr, tăieri ilegale. Pe de alta, interesul lui Tiberiu nu s-a rezumat la protejarea mediului. „Nu sunt mari adevăruri pe care să le poți accesa și să spui – noi avem dreptate, ăia au dreptate”, spune Mihai. „E o chestie undeva la mijloc, e mai mult de cercetat, ca să ne înțelegem între noi. Și să înțelegem activismul nostru care nu are o singură fațetă și nu e întotdeauna activism până la capăt.”
Radu crede că e un mod original de a face dreptate, deși nu vine dintr-o motivație pur ecologistă. A văzut în această revoltă cetățenească o metodă prin care haiducii digitali exprimau luptele lor interioare, ascunse de furie. Doar că, în acest timp, pădurea rămâne în fundalul conflictelor dintre oameni. Iar aceste conflicte alungă liniștea pădurii.
Patricia Cîrtog
Patricia Cîrtog este jurnalistă și psiholog clinician. Visează la o lume mișcată de empatie și speră ca discuția despre mediul înconjurător șă aducă împreună comunități de oameni atenți la nevoile fiecărei specii.
Patricia Cîrtog
[:ro]Patricia Cîrtog este jurnalistă și psiholog clinician. Visează la o lume mișcată de empatie și speră ca discuția despre mediul înconjurător șă aducă împreună comunități de oameni atenți la nevoile fiecărei specii.[:en]Patricia Cîrtog is a journalist and clinical psychologist. She dreams of a world guided by empathy and hopes that the conversation about the environment will bring together communities of people who take care of every species.[:]
