La plimbare prin București cu Doru Bem: „Cred că Leiba este un personaj care mi-ar putea fi prieten”
Am participat la o discuție eye opening zilele trecute, la o întâlnire cu cititorii revistei despre Films in Frame #4, la care am ajuns să discutăm și despre actori. Unul dintre topicurile revelatorii a fost faptul că actorii nu prea sunt băgați în seamă de critica de film autohtonă. De obicei scriem (chit că lăudăm sau criticăm) despre regizori și regizoare ca și când ei sunt unicii creatori ai unui film și rezultatul final li se datorează în întregime. Însă un film în care se joacă prost nu cred că ar putea fi vreodată un film bun. Ceea ce mă face să mă gândesc că actorii ar trebui luați în seamă mai des, urmăriți mai cu atenție, fiind o componentă esențială a unei producții cinematografice. Fac acest scurt intro pentru că interviul meu de săptămâna aceasta este cu un actor – de altfel extraordinar în rolul său –, fără de care filmul nu cred că ar mai fi fost la fel de special.
A visat de mic copil că va avea o revistă de film într-o zi și visul ei s-a îndeplinit în 2019. Când nu coordonează redacția, sau asociația ADFR (pe care o conduce din 2016), Laura este în drumeții pe munte, la vreun festival de film, sau la vreo expoziție de artă. Îi place să adune mereu oameni în jurul ei și ar asculta jazz oricând.
