Despre The Script Contest cu coordonatoarele proiectului – Laura & Andreea

27 Aprilie 2021

Organizată de Asociația de Dezvoltare a Filmului Românesc, The Script Contest este singura rezidență-concurs destinată scenariilor de scurtmetraj din România și include o varietate de activități care au ca scop dezvoltarea scenariilor de scurtmetraj finaliste.  Cea mai așteptată etapă este rezidența de 6 zile de la Ferma Cobor unde participanții se pot dedica în întregime scrierii și dezvoltării scenariilor. Aici, cele doua coordonatoare – Laura Mușat și Andreea Toader, pregătesc în fiecare an mese rotunde, proiecții de film, sesiuni de feedback tip peer review, workshop-uri și întâlniri de mentorat. Anul acesta întreg proiectul se desfășoară în perioada martie-iunie. Mai jos v-am pregătit o scurtă discuție între Laura Mușat (care este și redactorul-șef al revistei FIF) și Andreea Toader, în care împărtășesc cum a început proiectul în urmă cu cinci ani, evoluția sa, ce le place cel mai mult la TSC și cum cred că va evolua scurtmetrajul în anii care urmează.

Andreea Toader lucrând la Ferma Cobor

Laura, TSC se află la ediția #5. Sunt încă oameni care ne descoperă abia acum, ce zici dacă trecem rapid prin istoria TSC și evoluția proiectului de-a lungul celor 4 ediții încheiate?

Prima ediție a fost pilot, super guerilla style – am primit toate înscrierile pe mail și am avut cele mai multe scenarii înscrise de până acum; de altfel, nici nu au fost multe reguli. Am avut două genuri de film, thriller și comedie, și un președinte al juriului – Massimiliano Nardulli, plus patru membri în juriu, care se schimbau la fiecare ediție. Apoi, la ediția #2 Massimiliano a venit cu ideea de a avea o temă generală, în loc de a impune genuri de film – asta pentru a nu mai condiționa atât de tare aplicanții. Cu fiecare ediție regulamentul și criteriile de selecție au devenit din ce în ce mai stufoase.

Încă de la prima ediție am oferit ca premiu producția scenariului câștigător, însă de anul ăsta se schimbă puțin lucrurile. Cred că a fost un premiu care a ambiționat participanții. De la ediția #3 am început să ne „șmecherim” – am introdus întâlnirile de feedback dintre juriu și finaliști și etapa de pitch, plus o echipă de preselecție. Iar de anul trecut am început să luăm finanțare de la AFCN și am transformat proiectul într-o rezidență-concurs; practic am introdus această săptămână de rescriere a scenariilor, într-un loc ferit de agitația cotidiană. 

Spune-mi tu ce e nou ediția asta și aș fi curioasă să știu și ce te bucură pe tine cel mai mult, în tot procesul de organizare – dar și în timpul desfășurării rezidenței?

Andreea: În principiu, avem același format și aceleași etape. Am schimbat puțin perioada de desfășurare – TSC se ținea în toamnă-primăvară și acum s-a mutat în primăvară-vară, cu startul înscrierilor în martie și rezidența în iunie. Apoi, întâlnirile one-on-one nu mai au loc cu juriul – ei vor juriza și doar atât. Citesc scenariile – versiunea inițială cât și cea finală – și analizează evoluția lor, dar și modul în care sunt prezentate de către cei 8 finaliști în cadrul pitch-ului. Întâlnirile vor avea loc cu doi mentori și se vor întâmpla înainte de rezidență (face to face) cât și în timpul rezidenței (virtual, prin video call).

Se schimbă și premiul puțin. Vom oferi în continuare cei 3.500RON scenaristului câștigător, însă nu mai oferim întreaga producție a scenariului – Castalia Pictures va oferi de anul acesta un grant. Zic bine, nu?

Laura: Da, Castalia oferă până la 6.000EUR pentru producția scenariului câștigător, iar Avanpost oferă colorizarea și livrabilele. Sunt foarte curioasă în ce fel o să influențeze numărul final de aplicații această schimbare. E posibil să primim mai puține aplicații. Aș mai adăuga ceva important, anul ăsta avem și niște ateliere de film pentru copii, organizate în cadrul rezidenței (la Ferma Cobor), care se întâmplă în parteneriat cu Asociația Bun Venit Transilvania. 

Dar spune-mi, ce te bucură pe tine cel mai mult la TSC?

Andreea: Tot procesul e interesant. Când vorbim de organizare, mă bucur când se așează lucrurile (râde). Fiind a doua ediție și având rezidența în același loc, nu cred că vor mai fi la fel de multe surprize, ceea ce pentru mine este o bucurie. Apoi, o să mai avem un ajutor și o să reușim anul ăsta să lucrăm face to face, nu va mai fi totul prin mailuri sau call-uri – deși funcționează și formula asta în lipsă de alte opțiuni.

Laura: O formulă pandemică…

Andreea: Și tot mai bune sunt întâlnirile live.

Laura: Acum că ne-am și vaccinat.

O parte din echipa TSC #4

Andreea: Adevărat. M-ai întrebat ce mi-a plăcut în timpul rezidenței – toată experiența.

Laura: Hai că eu știu că ție ți-a plăcut cel mai mult pâinea proaspătă de la fermă (râde).

Andreea: Măi, eu la pâine nu zic nu, EVER. De fapt, la mâncare în general; recunosc că sunt fan. Dar chiar mi-a plăcut mult ferma și principiile după care se ghidează – că mențin totul natural. A fost o plăcere să cunosc locul și tot ce fac ei în zonă. Și să urmăresc cum își desfășoară participanții activitatea, la roundtables, la întâlnirile de feedback. Eram curioasă dacă într-adevăr funcționează rezidența, dacă chiar schimbă ceva faptul că sunt aici timp de o săptămână. 

Cele mai bune gogoși și un pahar de vin de casă, savurate la finalul unei zile de scris intensiv

Și funcționează?

Eu chiar cred ca da, funcționează. Mai ales, după ce am primit și feedback-ul participanților. Pe lângă atmosfera liniștită a locului, care te lasă să respiri și să-ți așezi gândurile, mai e și programul, care e făcut în așa fel încât să servească nevoile lor în procesul de creație.

Auzi, îți propun un exercițiu de imaginație: dacă am primi finanțarea ideală, cum ți-ai dori să arate TSC în aceste condiții? 

Laura: Băi, e o întrebare foarte bună, îmi permite să visez puțin, eu fiind destul de realistă și cu picioarele pe pământ. În primul rând cred că sunt foarte mulți oameni în echipa asta care ar merita un „salariu” mai bun, deci aș începe cu asta. Apoi, mi-ar plăcea mult să extindem rezidența – cred că sunt puține cele șase zile, dar știi că nu ne permitem financiar mai mult. Dacă am avea undeva la 10-12 zile, ar fi ideal; ar fi loc și de niște workshop-uri mai aplicate, poate și de niște talk-uri cu profesioniști din industria locală, și de ce nu, internațională, pe tema scurtmetrajului. Aș mai propune un juriu internațional, ceea ce ar însemna și o componentă a proiectului pentru cei din afara României. Mi-ar plăcea mult ca în câțiva ani TSC să nu mai fie doar pentru regizorii și scenariștii din România, deși mi-aș dori să păstrăm focusul pe România, pentru că până la urmă asta e industria pe care vrem să o dezvoltăm prin proiect, dar să existe networking, împărtășirea experienței cu alții, și să existe un apel separat deschis pentru anumite state vecine. Și poate asta ar duce și la dezvoltarea mai multor co-producții. 

Andreea: Ce mi se pare mie foarte tare la proiectul nostru este că oferim o șansă celor din afara bulei – celor care vin din domenii diferite, dar sunt creativi și au povești faine.

Laura: Și mie îmi place mult deschiderea asta a noastră și nici eu nu-mi doresc să se piardă, însă uneori mă gândesc că poate ar fi o idee să îi separăm pe ei de aplicanții din industrie, pentru a le da mai multe șanse – poate și premiile să se împartă, astfel încât un participant care vine dintr-un alt domeniu și este talentat, dar nu are know-how-ul unuia cu studii cinematografice sau care vine din industrie, să nu se bată pe același loc.

Andreea: Da, bula celor din industrie e destul de închisă; țin minte când am intrat eu, acum vreo cinci ani, era destul de greu – abia începeau să apară workshop-uri și proiecte care să ofere o șansă și celor care nu au terminat o școală de film sau care nu au lucrat în domeniu.

Laura: Chiar că, tu ai fost complet outsider.

Andreea: Complet, dar am făcut pași mici și ușor am ajuns să cunosc lumea asta și să mă descurc. Cred că outsiderii pot veni cu un punct de vedere diferit, mai fresh. 

Andreea Toader la Ferma Cobor

Dar hai sa vorbim puțin și despre selecția scenariilor finaliste. Tu ești și membru al comisiei de preselecție, alături de Alexandra Safriuc. Asta înseamnă că voi treceți prin toate scenariile înscrise în vederea alegerii celor 8 scenarii care trec în etapele următoare. Cum se desfășoară această etapă pentru tine?

Laura: Eu și Alexandra citim împreună toate scenariile pe care le primim; este foarte adevărat – și se întâmplă asta peste tot – că sunt scenarii pe care le citește doar una dintre noi, este vorba despre cele foarte slabe. Avem încredere una în alta, lucrăm de multă vreme împreună și ținem cont de opiniile fiecăreia. Scenariile bune și cele asupra cărora nu mi-am făcut o părere – sau viceversa, le citim amândouă. Avem un tabel în Drive, unde avem toate titlurile scenariilor, genul, numărul de pagini, autorul și sinopsis-ul; aici fiecare din noi însemnează ce a citit și lasă scurte păreri în dreptul filmelor. La final, își face fiecare un top 20 pe care le punem față în față, iar filmele care apar la amândouă de obicei ajung 100% sigur printre finaliste, iar atunci când sunt mai multe de opt, le alegem ținând cont de anumite criterii, cum ar fi stadiul de dezvoltare a poveștii (implicit a scenariului) – dacă ai o poveste într-un stadiu foarte incipient, e greu să dezvolți într-o rezidență de 6 zile un draft (aproape) final; cum spuneam mai devreme, ne-ar prinde bine niște zile în plus, astfel încât participanții să aibă ocazia să-l mai lase deoparte, înainte de a se întoarce la el. Deci, e foarte important să găsești acele povești care au toate șansele să fie dezvoltate mai departe, pe parcursul TSC, suficient cât să se apropie de un draft final. Al doilea criteriu important – ce șanse au să intre într-un festival de film? Să fim cinstiți, scurtmetrajul este o carte de vizită pentru regizor, mai ales, dar și pentru scenariști sau producători pentru parcursul lor mai departe și viitoarele proiecte de lungmetraj, și desigur, este și un exercițiu, dar nicidecum unul profitabil. Viața unui scurtmetraj este extrem de scurtă și el trebuie văzut de oameni, iar asta se întâmplă în festivalurile de film – altă variantă este să tot organizezi tu proiecții de film. Cam așa ne organizăm.

Recunosc că devine obositor după un timp să citești scenarii, în special după ce citești vreo zece scenarii slabe și simți nevoia să-ți arunci laptopul și să nu mai citești nimic o perioadă; iar când vine un scenariu bun, după multe slabe, e ca atunci când ajungi la mare pentru prima dată într-un an și îți bagi picioarele în mare, pe mal. 

Eu nu caut nimic specific în povești, am doar întrebările precizate mai sus. Mă las surprinsă de orice, îmi place orice gen de film și sunt deschisă, nu am niciun fel de prejudecăți.

S-a întâmplat vreodată să dai peste un scenariu care să te dea pe spate și să-l vezi ca pe un posibil câștigător încă din această etapă timpurie? Sau, din contră, să simți un potențial scăzut.

Ai să râzi, la fiecare ediție am unul sau două scenarii preferate și cam de fiecare dată aceste scenarii ajung printre finaliști dar niciodată nu au câștigat (râde).

Tu te-ai gândit vreodată cu ce fel de poveste ți-ai încerca norocul, dacă ai concura? 

Andreea: Mie îmi place comedia, mi se pare subapreciat și greu de scris, în același timp. Dar e ca o gură de aer proaspăt când vezi (sau citești) o comedie bună. Nu știu dacă aș putea vreodată să scriu așa ceva, dar mi-ar plăcea. 

Îmi plac mult și poveștile vizuale, inspirate din natură – știi că mie-mi plac animalele, natura, poveștile care se folosesc de peisagistică. Esee vizuale, experimentale. 

Dar tu? 

Laura: Eu sunt atașată de câțiva ani de filmul documentar; mi-ar plăcea ca printre proiectele înscrise anul acesta să găsesc și documentare, chiar dacă e greu să le scrii. O poveste cu care aș concura, nu știu. Mă inspiră poveștile pe care le citesc – de exemplu aseară am citit despre familia Chrissoveloni și despre cum au construit prima bancă din România, care a fost naționalizată pe timpul lui Ceaușescu – le-a luat tot și au fugit din țară, iar în anii 2000, fiul lui a reușit să intre în posesia clădirii pe care a transformat-o în Cărturești-ul Carousel pe care îl știm, din Centrul Vechi. Mi se pare o poveste interesantă, mi-ar plăcea să o văd animată. 

Ce avantaje crezi că deține scurtmetrajul față de lungmetraj?

Laura: Cred că cel mai mare avantaj al său este că e ușor de vizualizat. În lumea de azi, în care totul se mișcă pe repede-înainte, ne plac serialele, ăsta e trendul – content-ul mai scurt, pentru că nu mai avem timp neapărat de filme, obosim repede. Scurtmetrajul poate avea parte de un boom; până la urmă dacă ai lua episoadele serialelor separat, ele au aceeași lungime cu un scurtmetraj. Mai departe, cred că ține puțin și de marketing.

Tu cum vezi evoluând scurtmetrajul?

Andreea: Mi se pare că de când au bubuit platformele VoD, ăsta ar fi un loc bun pentru ele; cum ai zis și tu, până acum festivalurile sunt/au fost rampa lor de lansare. Ar putea să existe niște colecții de scurtmetraje pe platformele de streaming – HBO are o astfel de colecție și cu scurtmetraje foarte bune. În cinemauri, nu știu ce să zic.

Laura: Știi că pe vremuri marele studiouri americane băgau scurtmetraje înainte de începerea unui film de lungmetraj și am observat că încă se mai practică, chiar dacă rar, de marile companii care produc desene animate (tip Disney, Pixar & co) – nu știu dacă ți s-a întâmplat? Parcă la Toy Story am văzut asta.

Andreea: Știu că Pixar face asta, dar sunt tot scurtmetrajele lor.

Laura: Mă gândesc că și asta poate fi o posibilă opțiune, în viitor – casele de producție care produc și scurtmetraje să le prezinte înaintea anumitor filme de lungmetraj.

Andreea: Clar, și eu cred. Dar platformele de streaming sunt primele care ar putea implementa așa ceva.

Înscrierila la TSC #5 mai sunt deschise până pe 2 mai. Mai multe detalii puteți afla de pe website-ul oficial, disponibil la www.thescriptcontest.com



Redacția Redacția
Un material colectiv, scris de redactorii noștri