Anchetă: Cum a afectat criza COVID-19 industria filmului românesc? Partea I
Astăzi, 9 aprilie, se împlinește o lună de zile de la primele măsuri luate de către statul român pentru a stopa răspândirea virusului SARS-CoV-2, iar în cele patru săptămâni și jumătate care au trecut între timp, puține lucruri mai sunt de recunoscut: sectorul cultural românesc (și, evident, cel global) a fost nevoit să tragă aproape complet frâna de mână, lăsând mii de artiști și lucrători din domeniu fără surse imediate de venit. În industria filmului, multe dintre activități au s-au oprit brusc: producțiile de film au fost nevoie să se sisteze, multe dintre sălile de cinematograf s-au închis încă dinaintea decretării stării de urgență, iar toate festivalurile din această primăvară - One World Romania, American Independent Film Festival, Bucharest Fashion Film Festival, Moldova Film Festival și chiar și TIFF - au fost amânate pe termen încă nedeterminat. În mijlocul acestei situații de criză, în loc să acționeze pentru a proteja cineaștii, Centrul Național al Cinematografiei și-a sistat toate activitățile pe durata stării de urgență, lăsând astfel în aer rezultatele primei sesiuni de finanțări a anului în curs și sistând toate plățile către filmele aflate deja în producție - o situație atât de gravă încât 160 de cineaști au semnat o scrisoare deschisă în care cer revenirea urgentă asupra deciziei.
Critic și curator de film. O interesează cinemaul hibrid și experimental, filmul de montaj, patrimoniul cinematografic și confluența dintre cinema și politic. Vede câteva sute de scurtmetraje pe an pentru BIEFF. Uneori scrie poeme. La Films in Frame, scrie reportaje de festival, editoriale și este și traducătoare.
