Anchetă: Cum s-au redeschis cinematografele din România?

8 Octombrie 2020

Începând cu data de 1 septembrie, cinematografele din România s-au putut redeschide (la jumătate din capacitate) pentru prima dată de la debutul stării de urgență, în luna martie – deși, în practică, vasta majoritate a cinematografelor s-au putut redeschide abia din a doua săptămână a lunii. Pe de altă parte, prevederile ordinului comun al Ministerului Culturii și al Sănătății prevede că autoritățile locale au dreptul de a suspenda activitatea acestora (și a sălilor de teatru) dacă rata de infectări cu Sars-CoV-2 depășește 1.5 / 1000 de cetățeni – fapt care s-a petrecut deja la Iași (în seara de 5 Octombrie) și București (în seara de 6 Octombrie).

Am dorit să aflăm cum anume s-au descurcat sălile de cinema din jurul țării pe durata perioadei de restricții și să vedem cum anume au implementat măsurile de siguranță prevăzute prin ordinul comun, dar și să aflăm care au fost tendințele publicului în ultima lună de zile. Ce am descoperit este că fiecare cinematograf în parte a avut o abordare unică – nu doar fiindcă anumite săli au deschis sub capacitatea de 50% pentru a putea menține distanțarea socială a spectatorilor, cât și legată de măsuri specifice implementate de către fiecare cinema în parte; totodată, pare că numărul de spectatori fluctuează în funcție de localitate și de situația sa particulară, de la evenimente speciale la incidența cazurilor în municipalitate.

Am discutat cu 6 manageri de cinematografe din București, Cluj, Arad și Sfântu Gheorghe și i-am rugat să facă, la final, o previziune legată de situația epidemiologică. În timpul documentării acestui articol, s-au impus restricții care blochează activitatea trei dintre cinematografele de mai jos, în ciuda faptului că, până în momentul de față, niciun focar de Sars-CoV-2 nu a fost descoperit la vreun cinematograf – însă am decis să păstrăm testimonialele managerilor cu care am discutat, chiar dacă au fost nevoiți să dispună reînchiderea acestora.

Cinema Eforie. Foto via Libertatea
Cinema Eforie. Foto via Libertatea

Cinemateca Română – sălile Eforie și Union, București

Deși nu a găsit metode de a își muta activitatea în aer liber pe durata stării de urgență și a verii, Cinemateca Română a lansat programul Cinemateca Online în timpul perioadei de restricție. Sala Union și-a redeschis activitatea în data de 18 septembrie, aceasta preluând în mare parte programul de cinematecă. Pe de altă parte, ca aparentă urmare a incidentului petrecut în luna martie, în care un element de pe fațada clădirii cinematografului s-a prăbușit (incident discutat pe larg de Călin Boto aici), sala Eforie a rămas închisă până în data de 6 Octombrie – care pare a fi singura zi în care aceasta a funcționat, proiectând două filme – I Vitteloni, de Frederico Fellini și clasicul Pierrot le Fou al lui Jean-Luc Godard – date fiind noile restricționări impuse de Prefectura Bucureștiului.

Din cadrul instituției, am discutat cu Viorica Radu, directorul Arhivei Naționale de Film, care gestionează cele două săli ale Cinematecii.

De ce s-a deschis Cinemateca Eforie mai târziu decât Cinema Union?

Noi am avut o problemă la Eforie anul acesta, cu terasele. Respectiv, există o terasă la intrarea în cinematograf la care s-a deteriorat tencuiala. Și abia acum am reușit să facem un sistem ca să asigurăm intrarea spectatorilor și tot ce este necesar pentru siguranța tuturor care trec pe acolo. Dar mâine deschidem și Cinematograful Eforie. Până acum am funcționat cu ambele programe la Union, de când s-au deschis cinematografele.

Așadar, Eforie va prelua programul de cinematecă, iar Union premierele – cum a fost până acum, nu?

Da, filmele mai noi – avem niște parteneriate cu distribuitorii. Iar la Eforie va rămâne programul nostru de arhivă.

Ce măsuri de siguranță ați implementat până acum?

Păi, toate, avem niște norme interne, create pe baza normelor de la minister – știți că s-a dat un ordin împreună de către Ministerul Sănătății și Ministerul Culturii, prin care ne-au fost transmise toate măsurile care trebuie luate. Am stabilit un număr de 60 de locuri la Union, cu distanțarea respectivă, avem un aparat de luat temperatura la intrare – toate măsurile care sunt obișnuite. Cu purtarea măștilor, cu anunțuri, cu supraveghere, că asta e.

Câte scaune vor fi disponibile la Eforie?

75.

Aveți vreo statistică legată de numărul de spectatori care a vizitat Cinema Union de la redeschidere?

Da, la început a fost un val de spectatori – adică am avut spectacole și cu 30 de spectatori, chiar la Balanța au fost 60. Dar… acum au intrat în ritmul de dinainte. În weekendul acesta am avut 20 de spectatori, 30. La un film au fost și 6 spectatori.

Din ce ați aflat până acum, spectatorii se conformă regulilor?

Da, până acum nu am avut incidente. Oamenii înțeleg că asta este situația și nu am avut niciun caz până acum în care să găsim pe cineva în sală fără mască.

Ce previziuni aveți, având în vedere că situația epidemiologică s-a înrăutățit? Credeți că este posibilă o revenire a restricțiilor?

Sperăm să funcționăm în continuare, deși ne îngrijorează și pe noi numărul de cazuri. În București vedem că ne apropiem de acel 1,5 la mie, dar sperăm să se calmeze situația.

În cazul în care s-ar închide din nou sălile de cinema, ce efect ar avea asta asupra sălilor Cinematecii Române?

Ne-ar afecta, în primul rând, pentru că nu am mai putea desfășura o activitate importantă a noastră, valorificarea filmelor prin intermediul Cinematecii Române. Și asupra veniturilor proprii – noi avem un program de realizat în cadrul bugetului nostru. Deci o sursă de finanțare ar fi și vânzarea biletelor și abonamentelor la Cinematecă. Și pe cale de consecință, ne diminuăm cheltuielile. Am încercat să funcționăm cu Cinemateca Online, dar încă lucrăm la dezvoltarea acestui proiect.

Cinema Arta Cluj. Fotografie din arhiva personală
Cinema Arta Cluj. Fotografie din arhiva personală

Cinema ARTA, Cluj-Napoca

După câțiva ani în care activitatea sa a fost sistată (acesta fiind, la momentul respectiv, cel mai longeviv cinematograf de pe teritoriul României) și multiple campanii de reactivare a spațiului, Cinema Arta din Cluj-Napoca și-a închis ușile la loc după ce fusese redeschis anul trecut, după lucrări de reamenajare care, printre altele, au dus și la deschiderea unei cafenele în foaierul cinematografului. Este singurul cinematograf non-multiplex din Cluj care încă nu și-a reluat activitatea, dar care continuă să prezinte filme de artă prin intermediul programului Arta Online.

Am discutat cu Monica Sebestyen, managerul cinematografului, despre situația particulară a sălii și a programelor sale online.

Cinema Arta a lansat un program de vizionări online în timpul perioadei de izolare – cum ați lucrat la implementarea acestei idei?

Noi am lansat programul online în timpul carantinei, pe care îl continuăm și acum. Am vrut să rămânem în contact cu publicul și să găsim o variantă prin care să ne continuăm activitatea. Acum… sigur că nu credem că experiența vizionării unui film la cinematograf poate fi înlocuită, acea experiență colectivă. Fiind un cinematograf de artă, mereu am mizat pe interacțiunea dintre oameni, pe ideea de a fi împreună – ceea ce spațiul online nu oferă, dar a fost cumva o variantă de a oferi totuși ceva publicului. La momentul respectiv, nu existau prea multe platforme.

Cum de nu ați luat încă decizia de a redeschide cinematograful?

Încă nu am redeschis, din două motive: pe de o parte, este o perioadă încă incertă, fiindcă în continuare cresc foarte mult cazurile. Cumva, fiindcă există posibilitatea de a se reintroduce anumite restricții, am considerat că preferăm să continuăm alte tipuri de activități, fiindcă la cinematograf avem și alte proiecte culturale sau educative, pe care le-am continuat online în perioada asta.

Credeți că este posibilă o redeschidere a cinematografului în curând, sau preferați să nu faceți previziuni?

Nu avem în vedere momentan să redeschidem. Acum, legat de pandemie, există în continuare incertitudini legate de numărul de cazuri, de posibilitatea revenirii restricțiilor și, în final, avem o anumită responsabilitate față de spectatori pe de o parte, dar trebuie să ținem cont și de costurile ridicate de a opera sala la o capacitate redusă și în condiții sanitare adecvate. Celălalt motiv este cumva local – legat de specificul cinematografului. Arta este un cinematograf total independent și profităm de perioada asta să continuăm niște amenajări pe care trebuie să le facem.

Mai avem și diverse proiecte culturale, în afară de proiecțiile de film propriu-zise. Avem un proiect de educație cinematografică în desfășurare, momentan lucrăm la pregătirea materialelor, dar și la un istoric al cinematografului. Acestea sunt lucruri pe care le putem face online.

Revenind la proiecțiile online – câți spectatori a adunat această inițiativă?

Nu știu să zic exact câți au fost cu totul, însă au fost foarte puțini. Nu se poate compara publicul online cu cel de cinematograf. Acum, desigur, a variat destul de mult – în perioada carantinei, când am început, am avut mai mulți spectatori, însă numărul a scăzut pe durata vremii. Dar acum au început să mai crească puțin, poate pentru că s-a făcut și frig afară. Acestea au fost tendințele, și sunt legate și de disponibilitatea de a avea un program variat: până la urmă, nu sunt foarte multe filme, avem o ofertă destul de limitată, și unele filme există și pe alte platforme. Sunt mulți factori care intervin aici, așadar e greu să tragi o concluzie categorică legată de prezența online.

Cinema Elvire Popesco. Foto via Facebook
Cinema Elvire Popesco. Foto via Facebook

Cinema Elvire Popesco, București

În momentul închiderii sale în data de 7 Octombrie, Cinema Elvire Popesco este cinematograful care a avut cea mai intensă activitate din București, grație proiecțiilor în aer liber pe care le-a ținut în curtea Institutului Francez, mai ales datorită festivalurilor pe care le-a găzduit pe durata verii și toamnei – printre ele numărându-se One World Romania și Festivalul Filmului Francez. Totodată, pare că în momentul închiderii aveau unul dintre cele mai comprehensive planuri de protejare a spectatorilor săi.

Din partea cinematografului Elvire Popesco, am discutat cu Ioana Dragomirescu (cu scurt timp înaintea publicării deciziei Prefecturii Bucureștiului), cu care am stat de vorbă și în iunie, odată cu deschiderea programului En Plein Air.

Sala s-a redeschis pe 14 septembrie. Cum ați implementat măsurile din Ordinul Comun?

Noi am ales ca în primă fază să facem un mix prin care să propunem în fiecare zi câte o proiecție înăuntru și afară, profitând de vremea bună. Am realizat că acest lucru era dorit de public, fiindcă există o categorie de spectatori care nu se simte în siguranță înauntru, indiferent de câte măsuri am fi luat, așa că ei ar fi preferat să vină la proiecțiile din exterior, chiar dacă vremea nu mai era atât de prietenoasă – dar, per total, în septembrie a fost destul de cald și de uscat. Am continuat proiecțiile în aer liber din aceste două motive: în primul rând, mergeau bine, și acolo aveam deja experiența unui protocol sanitar bine-stabilit și funcțional, iar în al doilea rând, din cauza acestei categorii de public care prefera să vină afară.

În interior, ne-am mișcat destul de repede, aș zice – în afară de Happy Cinema, am fost prima sală independentă din București care a redeschis. Am numărat strict cu câte un fotoliu ocupat și unul liber, ceea ce la noi în sală înseamnă 91 de locuri disponibile publicului. Ne-am gândit la un sistem prin care să blocăm scaunele care nu erau utilizabile, prin niște blocatoare care țin și partea de jos a scaunului – fiindcă am realizat că, deși oamenii nu se așează propriu-zis pe acele scaune, își pun hainele sau gențile, îl ating etc. Nu e ca și cum nu l-ar folosi deloc. Așa că ne-am gândit la aceste sisteme care nu te lasă să rabatezi scaunul. Am pus în practică tot ceea ce înseamnă marcaje de sol, inclusiv pe aleea care duce la cinema, am partajat zona casieriei astfel încât să nu se formeze cozi și am creat un întreg sistem de semnalare a acestor reguli: de la afișaje, pictograme (care sunt proiectate inclusiv pe ecran), și chiar și un mesaj vocal pe care îl rulăm înainte de proiecție, care reamintește de purtarea măștii, de folosirea dezinfectantului de la intrare și rugămintea să nu se îmbulzească la ieșire. Am avut norocul că sistemul nostru de ventilație extrage aerul.

Iar, între proiecții, schimbăm scaunele – cei care vin la a doua proiecție a zilei nu se așează pe aceleași scaune, ci mutăm blocatoarele pe celelalte folosite anterior. Am semnalat foarte clar scaunele, noi le spunem „scaunele roșii și negre” – practic, am pus niște huse negre peste jumătate din scaune, astfel că la prima proiecție se folosesc cele roșii, iar la cea de-a doua, cele negre; între proiecții dezinfectăm și mânerele scaunelor, care sunt în comun. Iar de dimineață este dezinfectată toată sala. Și, desigur, luăm temperatura tuturor celor care intră nu doar în cinematograf, ci în întreg Institutul Francez, direct la intrare, la portar, unde avem un termometru care ia automat temperatura atunci când te așezi în fața lui. Nu în ultimul rând, este foarte important pentru noi să avem contactul tuturor persoanelor care vin la noi – este simplu, prin intermediul Eventbook, fiindcă majoritatea oamenilor își iau bilete prin Eventbook, așa că avem contactele lor în caz de urgență, iar cei care le cumpără de la casa de bilete își lasă obligatoriu datele la casierie.

Câți spectatori ați avut până acum și care a fost atitudinea lor?

Fiindcă am găzduit Festivalul Filmului Francez în această perioadă, ne-a fost mai greu să estimăm în ce măsură spectatorii au venit pur și simplu fiindcă au încredere, sau dacă au venit pentru că își doresc să vadă filmele din festival. La primele câteva proiecții pe care le-am organizat în sală, au venit oameni, probabil era și efectul curiozității și a dorului, dar foarte curând apoi a început festivalul. E adevărat că am avut sala plină de multe ori în timpul festivalului – nu pot să zic că ar fi fost ca în anii trecuți, nici pe departe – dar am avut 5 sau 6 proiecții care au avut toate cele 91 de locuri din sală ocupate. Iar oamenii continuau să vină în număr mare și afară.

Acum că s-a terminat festivalul, observăm o scădere clară – cifrele pe care le-am avut în weekend nu se pot compara cu cele pe care le-am avut în timpul festivalului, chiar și în mijlocul săptămânii. Simțim că nu atât regulile, cât creșterea constantă a cazurilor în București îi face pe oameni să fie temători. Nu avem cum să estimăm foarte clar aceste lucruri, dar ce vedem în cifrele noastre este un trend descrescător, mai ales în cazul unor filme la care ne așteptam să avem un public numeros – precum Babyteeth, câștigătorul Trofeului Transilvania, sau Corpus Christi.

Încotro simți că se îndreaptă situația actuală? După cum vedem, la Iași deja s-au închis la loc sălile ieri seară. Cum ar evolua lucrurile dacă s-ar închide din nou cinematograful?

Sincer, cred că există o mare șansă ca închiderea cinematografelor în București să fie nu atât iminentă, cât foarte curând. Deocamdată autoritățile locale dezbat dacă acel procent de 1,5 cazuri la mia de locuitori a fost sau nu atins. Dezbaterea având loc pe cifra de populație reală a Bucureștiului, fiindcă în funcție de ce institut de statistică întrebi, cifra a fost fie atinsă, fie este pe muchie. Legea prevede ca, în acest caz, autoritățile pot lua măsuri de restrângere, dar asta este strict la latitudinea lor. Suntem după alegeri, încă nu au fost instalate noile echipe, și probabil că nimeni nu își dorește să își asume prea tare responsabilitatea, bănuiesc. Dar vedem că la București lucrurile nu au fost încă anunțate – se pare că azi ar urma să fie anunțate o serie de restricții, dar nu știm dacă urmează să includă sau nu cinematografele.

Singurul lucru pe care îl putem face este să programăm pe termen scurt – adică să nu publicăm o programare în avans, pe 3 săptămâni, dar să continuăm totuși să lucrăm la festivalurile care vor veni în curând, iar aici mă refer mai ales la Les Films de Cannes a Bucarest, care ar trebui să înceapă pe 23 octombrie. Însă la cum merg lucrurile în acest moment, nu știu dacă vor mai prinde sălile deschise sau nu. Eu sper din tot sufletul să fie posibil, însă este în afara puterii noastre. Și având în vedere frigul și ploaia, varianta de proiecții în aer liber nu mai este fezabilă. Așadar, dacă vine „ordinul pe unitate”, nu avem altă alternativă decât să închidem și să așteptăm.

Cinema Arta Sfântu Gheorghe. Foto via weradio.ro
Cinema Arta Sfântu Gheorghe. Foto via weradio.ro

Cinema Arta/Művész Mozi, Sfântu Gheorghe

În Sfântu Gheorghe, cinematograful central are un statut aparte, acesta fiind simultan în gestiunea primăriei orașului prin Casa de Cultură „Kónya Ádám”, dar și a rețelei Cityplex, aceasta având în portofoliu atât blockbuster-e, cât și filme de artă. Pe durata verii, aceștia au organizat proiecții în aer liber (inclusiv o serie de proiecții „plutitoare” pe lacul din preajma Castelului Arcuș/Árkos.

Am discutat cu managerul cinematografului, Endre Lázár-Prezsmer, despre redeschiderea acestuia și despre programele sale din timpul verii.

Înțeleg că ați desfășurat activități în aer liber în timpul verii, sub umbrela cinematografului Arta – un proiect numit Floating Cinema.

Am avut două proiecte, de fapt – primul a fost un proiect numit Cinema în aer liber, care a avut loc în cadrul evenimentelor sub numele Parc Cult. Lângă Casa de Cultură „Kónya Ádám” există un părculeț unde am ținut atât concerte, dar și proiecții în aer liber, câte două pe săptămână, începând cu luna iulie, care au ținut până la mijlocul lui septembrie. Proiecțiile au fost de succes, însă deja de la începutul lui septembrie, când începuse să se facă mai frig, au venit mai puțini oameni – 15-20.

Celălalt proiect era unul cultural și am participat cu cinemaul – iar acesta s-a ținut doar în luna septembrie, așadar, în patru ocazii. Am proiectat filme rare, care încă nu fuseseră difuzate în circuitul cinematografic, în cadrul proiectului Cinema și Teatru Plutitor. Am avut zece bărcuțe gonflabile, din care se putea viziona filmul mai aproape de ecran, iar cine nu a dorit bilete în barcă, putea sta pe malul lacului – unde erau 30 de locuri. Și aici am avut succes, cât de cât – dar fiindcă s-a răcit vremea, la ultima proiecție, au apărut doar 4 dintre cei 13 oameni care cumpăraseră bilete. Însă temperatura scăzuse la 9 grade Celsius până la finalul serii – dar la primele proiecții a fost chiar bine, cât încă mai era cald, era fain să te uiți la film din bărcuțe.

Ați redeschis sala în 11 septembrie. Cum ați implementat măsurile de siguranță în cazul cinematografului dvs.?

Le-am implementat conform regulamentului din Monitorul Oficial, și anume, am lăsat liber fiecare al doilea loc, chiar și în cazul cuplurilor. Noi avem două săli – Sala Chaplin, cu 80 de locuri, și Sala Fellini, cu 76 de locuri, care operează la jumătatea capacității: deci putem angaja 40, respectiv 38 de locuri.

Cam câți spectatori ați avut de la redeschidere și care a fost atitudinea lor?

În prima săptămână au venit puțini, dar acum au început să vină oamenii la film. Sunt filme care sunt îndrăgite – de exemplu, The War With Grandpa a mers destul de bine, acum merge bine și Mulan. Celelalte filme, cele europene, plus cele din Festivalul Filmului Francez, au mers destul de lent, nu prea au venit oamenii, no.

Așadar lumea este mai degrabă interesată de blockbuster-e mai mult decât de cinema de artă.

Da, dar de exemplu la Tenet nu a venit câte lume ne-am fi așteptat, credeam că o să rupă, dar au venit prea puțini – câte 4 sau 6 în sală, ori noi am crezut că Tenet, totuși, no… a avut o mare rumoare în jurul său. În România înțeleg că a făcut 25,000 de spectatori, dar la noi au fost doar 90 de oameni, ceea ce este foarte puțin pentru un film de acest gen. Nici Bloodshot nu prea a mers. Învățăm și noi în fiecare zi ce și cum funcționează, dar asta ne-a surprins.

Așadar, începând cu 11 septembrie am avut 1006 de spectatori care au plătit bilet, plus încă 187 care nu au plătit – care au fost fie spectatori Orange, fie spectatorii festivalui de film maghiar, Filmtettfeszt, unde proiecțiile sunt gratuite. Iar acolo sălile au fost pline, de regulă. Aici este și un caz aparte, fiindcă la noi, în Sfântu Gheorghe, când proiectăm filme maghiare vin mulți oameni. La blockbuster-e avem și dublaj în limba maghiară, iar asta își spune cuvântul: vin mai mulți decât dacă ar fi fost doar subtitrări.

Ce previziuni aveți legate de viitor? Dacă ar trebui să se închidă din nou cinematograful, cum ar decurge situația pentru dumneavoastră?

Noi suntem subordonați primăriei, deci avem un buget alocat. Dacă ne închide, nu avem ce face. Ar fi rău. Nu știu, vom ajunge în șomaj, nu știu ce-o să facem. Dar pot să văd că oamenii s-au mai „împrietenit” cu situația și încep să vină. După mine, acesta este un lucru bun. Eu țin cu speranța, și facem tot posibilul să aducem publicul înapoi în săli, pe cât este posibil. Nu știu ce să prezic – având în vedere știrile din mass-media și situația actuală, nu cred că poate nimeni să spună ceva sigur.

Cinema Arta Arad. Foto via Facebook
Cinema Arta Arad. Foto via Facebook

Cinema Arta, Arad

Cinematograful Arta din Arad și-a redeschis sala în luna septembrie – însă, fiind un cinematograf istoric care, în momentul construcției sale, a fost proiectat ca având și o grădină de vară adiacentă, a putut să organizeze proiecții în aer liber pe durata verii.

Despre proiectele cinematografului ne-a povestit Ramona Vărdășan, șeful biroului de administrare a cinematografelor din cadrul Primăriei Arad.

Ce activități ați întreprins cu Cinema Arta înainte să se ridice restricțiile asupra cinematografelor în septembrie?

Aș dori să încep cu o precizare. Aradul este unul dintre puținele orașe din țară unde municipalitatea a redeschis trei cinematografe care au fost preluate de la RADEF și ulterior reabilitate. Activitatea cinematografelor a fost suspendată în perioada martie-mai, iar din luna iunie am profitat de faptul că cele trei cinematografe au și grădini de vară, și am organizat evenimente în aer liber.  Cinematografele Solidaritatea și Grădiște, situate în două mari cartiere din Arad, au activitatea orientată spre publicul foarte tânăr, acolo am organizat spectacole de teatru și filme pentru copii.

În ceea ce privește Cinematograful Arta, acesta are o grădină care în mod normal poate găzdui 400 de spectatori – cel puțin, așa a fost ea concepută în 1924. De la începutul lunii iunie (mai exact, din 5 iunie) am început proiecțiile în aer liber, în grădină. Din 400 de locuri, cât permitea grădina, pentru a asigura distanțarea impusă de norme am ajuns la o capacitate permisă de 70 de spectatori. Am avut câte două proiecții pe săptămână, vineri și sâmbătă (câteodată și joi), fiindcă am studiat specificul conduitei de consum cultural a arădenilor și am constatat că preferă evenimentele de weekend. Așadar, am activat grădinile de vară și ne-am folosit de aceste spații poate mai mult decât am fi făcut-o în condiții normale.

Ce măsuri de siguranță ați implementat în interior? După cum am remarcat în discuțiile cu colegii dvs., aplicarea lor a depins în mare măsură și de săli în sine, dar și de deciziile individuale ale fiecărui manager.

Așa cum și în exterior am renunțat la multe locuri pentru a menține distanța impusă, și în interior, din 199 de locuri, câte are sala în mod normal, permitem accesul pentru 59 de spectatori. Pe lângă faptul că am lăsat un loc liber lângă fiecare loc ocupat, după cum impun normele, am lăsat și câte un rând liber. Pentru că atunci când a fost gândit inițial cinematograful, nu a fost gândit astfel încât să se păstreze distanța și între rânduri. La mall-uri există, poate, o distanță de un metru, dar la noi este mai mică, așa că, dorind să ne asigurăm că totul se desfășoară cum trebuie și că respectăm măsurile de siguranță, am lăsat câte un rând liber, alternativ cu câte un rând ocupat. Evident că am pierdut multe locuri, dar pentru noi este mai importantă siguranța spectatorilor și a echipei. În eventualitatea în care ar exista o cerere ridicată pentru un anumit film, există și posibilitatea să-l difuzăm de mai multe ori.

Aceasta a fost cea mai importantă măsură, pe lângă cele specificate în normele sanitare: circuite separate pentru intrare/ieșire, covorașe cu dezinfectant la intrare, dezinfectant pentru mâini, obligația purtării măștii și, nu în ultimul rând, faptul că nu permitem accesul în sală cu mâncare și băutură. De exemplu, aici normele nu sunt foarte clare – adică trebuie să porți mască în incinta cinematografului, dar poți să ai bistroul/bufetul deschis, ori aceasta reprezintă o contradicție. Dar noi am fost foarte fermi și am renunțat și la tradiționalul popcorn. Nu în ultimul rând, nu mai refolosim broșurile. Dacă un spectator și-a luat o broșură, nu o va returna, iar broșura nu se reutilizează. De altfel, în această perioadă ne-am concentrat atenția mai mult înspre promovarea online.

Din câte am observat – noi redeschizând sala odată cu festivalul de film documentar fARAD, care este la cea de-a șaptea ediție, apoi am continuat cu Festivalul Filmului Francez – oamenii sunt precauți, civilizați și respectă normele, așadar nu am avut probleme. Am avut situații în care, într-adevăr, unii oameni au avut intenția să renunțe la mască în timpul proiecțiilor și a trebuit să îi atenționăm, însă au fost cazuri izolate.

Aceasta ar fi fost următoarea mea întrebare – cam câți spectatori ați avut în această perioadă și care a fost atitudinea lor? Câțiva colegi de-ai dumneavoastră mi-au spus că, după ce ar fi fost un val mai mare la început, acesta ar fi scăzut între timp.

Nu, noi am înregistrat un interes relativ constant. În ceea ce privește proiecțiile în aer liber, media a fost în jur de 40-50 de spectatori/proiecție. Poate că unii spectatori au fost mai reticenți față de proiecțiile din interior – cu toate acestea, media de spectatori la fiecare proiecție a fost între 35 și 40 de spectatori. Așadar a scăzut ușor numărul față de cel înregistrat în exterior, aceasta poate și din pricina faptului că persoanele de peste 60 de ani ezită să vină, și putem înțelege acest lucru – unii ne-au și spus că vin la grădina de vară, dar nu și în interior.

Pe de altă parte, am câștigat spectatori tineri, cu vârsta între 18 și 25 de ani. Statisticile din rețelele social media ne permit să vedem profilul celor care frecventează pagina noastră, și foarte mulți tineri au venit la proiecțiile din grădina de vară, unde am avut un program mai lejer, estival, au rulat multe comedii, pe lângă repertoriul de film de artă. Acești tineri au venit ulterior și la proiecțiile din interior. Așadar, a fost o medie relativ constantă, nu pot să zic că au fost scăderi, dar oricum, considerând că nu putem primi mai mult de 60 de spectatori, este foarte greu să spui că este un aflux sau că este sold out. Încurajăm rezervările online pentru a putea vedea când s-au epuizat toate locurile la o proiecție.

Ce previziuni aveți pentru lunile care urmează, având în vedere că cifrele cresc, însă nu este unitar pe teritoriul României? În cazul unei noi reînchideri, cum v-ar afecta această situație?

Din păcate situația nu este foarte încurajatoare în municipiul nostru. Astăzi a fost întâlnirea Comitetului Județean pentru Situații de Urgență, unde se analizează incidența cazurilor de infectare odată la 14 zile. Și da, Aradul e la 1,43. Mai avem puțin și ajungem la acea cifră de 1,5 la 1000 de locuitori, care dă posibilitatea autorităților să restricționeze organizarea evenimentele publice. Suntem în continuare precauți și atenți la evoluția situației epidemiologice. Dar noi mergem în continuare – joi lansăm un program de cinematecă, vineri avem premiera filmului Corpus Christi, săptămâna viitoare avem anunțată încă o premieră, Servitorii.

Noi ne continuăm programul – e adevărat și că este o toamnă foarte aglomerată, fiindcă din cauza pauzei forțate de șase luni, distribuitorii lansează acum foarte multe filme. Sigur, suntem pregătiți și pentru suspendarea activității în orice moment, dar pe de altă parte nici nu vrem să renunțăm la programul pe care îl avem. Și suntem foarte precauți, fiindcă este singurul lucru pe care îl putem face – să supraveghem ca spectatorii să respecte toate normele. Dacă va trebui să întrerupem proiecțiile, desigur, nu vom mai putea avea activitate în grădina de vară, căci temperaturile sunt deja foarte scăzute, așa că va trebui să luăm o pauză, cum de altfel am avut din martie până în iunie. Totuși, am fost într-o situație mai fericită decât alte cinematografe, care și-au reluat activitatea abia în septembrie sau care încă nu și-au reluat-o deloc. Sperăm să nu se ajungă la o nouă interdicție, dar privim cu mare atenție înspre cifre – care, da, din păcate nu sunt foarte încurajatoare. Dar credem că spectatorii noștri se simt în siguranță în sala cinematografului Arta, ne-au confirmat asta chiar ei.

La momentul publicării acestui text, încercările de a contacta telefonic Cinema Patria din Craiova, Cinema Bela Lugosi din Lugoj și Cinema Victoria din Cluj-Napoca au rămas fără succes.

Flavia Dima Flavia Dima
Critic de film & jurnalist. Colaborează cu FILM Menu și Acoperișul de Sticlă, este selecționer la BIEFF, moderează Q&A-uri și face un doctorat despre home movies. La Films in Frame realizează interviurile bi-lunare de joi, în tandem cu Laura Mușat.