Strawberry Fields | Retrospectivele de la Viennale 2023
Înc-un an, înc-o Vienală. Nu e un secret faptul că acesta este festivalul meu de suflet: cu paleta sa enormă de filme, ce cuprinde în zborul său frenetic toate cele mai mari filme ale anului în curs, fără a le pune în competiție, alături de unele dintre cele mai bine realizate retrospective din întregul circuit, a căror calitate rivalizează cu selecția festivalurilor dedicate în exclusivitate cinemaului de patrimoniu (precum cele de la Bologna și Pordenone). Vin aici în fiecare toamnă pentru a prinde ce n-am apucat să prind prin alte părți, iar de fiecare dată când am suficient timp să mă înham la acoperirea acelor lacune (în fond, inevitabile, mai ales pentru un cinefil dintr-o țară a cinematografelor muribunde) pe care le am cu privire la istoria universală a filmului, o fac cu toată forța și energia pe care le am. Zis și făcut: în cele opt zile pe care le-am petrecut până acum aici, niciuna nu a trecut fără să fi văzut măcar un film din masivul omagiu adus în acest an marelui, unicului, infatigabilului Raúl Ruiz (1941 – 2011), din a cărei operă vastă știam mult prea puține până săptămâna trecută.
Critic și curator de film. O interesează cinemaul hibrid și experimental, filmul de montaj, patrimoniul cinematografic și confluența dintre cinema și politic. Vede câteva sute de scurtmetraje pe an pentru BIEFF. Uneori scrie poeme. La Films in Frame, scrie reportaje de festival, editoriale și este și traducătoare.
