Viennale 2022: Focurile Cinemaului
Vienala este unul dintre ultimele mari festivaluri ale anului cinematografic, la care revin de fiecare dată ca la o mică Meccă personală. Poate fiindcă viața mea cinefilă (și, în mare măsură, chiar personală) se împarte într-un înainte și după. Poate fiindcă este un festival cu o viziune artistică unică. Poate fiindcă este – dintre marile festivaluri – unul dintre cele care respectă cel mai mult instituțiile gemene ale criticii și curatoriatului de film, nu doar în privința invitaților pe care îi găzduiește, dar și a propriului său aport la acestea. Poate fiindcă este locul unde, an de an, are loc un adevărat desant nu doar al celor mai mari cineaști ai momentului, pe care îi poți surprinde în sfârșit degrevați de agitația și haosul forurilor unde își au premierele mondiale, degrevați de anticipația discursului emergent (acum sedimentat) despre lucrările lor, cât și al criticilor, cercetătorilor, istoricilor și în genere al celor ce gândesc despre cinema. Este un regal al cinemaului, ajuns anul acesta la a șaizecea ediție. Iar pentru a marca cele șase decenii de existență, strategia festivalului de-a sărbători – lipsită de grandomania uzuală a bornelor de genul – s-a împărțit în două elemente care spun totul despre viziunea Vienalei asupra cinemalui și-a propriului rol în relație cu acesta: întâi, invitând șase cineaști ai momentului (Claire Denis, Nina Menkes, Narcisa Hirsch, Albert Serra, Ryusuke Hamaguchi și Serghei Loznița) să realizeze tot atâtea trailere ale festivalului, adăugându-i astfel unei galerii ilustre de cineaști care-au semnat clipurile Vienalei de-a lungul vremii (David Lynch, Manoel de Oliveira, Chris Marker, Lucrecia Martel, Lav Diaz, Tsai Ming-Liang – doar în ultimii 10 ani!). Mai apoi, prin lansarea unei ample antologii autoreflexive: „On Film Festivals.”, cu interviuri, dialoguri și eseuri (critice ori autobiografice) despre curatoriatul de cinema în context festivalier.
Critic și curator de film. O interesează cinemaul hibrid și experimental, filmul de montaj, patrimoniul cinematografic și confluența dintre cinema și politic. Vede câteva sute de scurtmetraje pe an pentru BIEFF. Uneori scrie poeme. La Films in Frame, scrie reportaje de festival, editoriale și este și traducătoare.
