Săptămâna mare – Un stol de lumini mici și vioaie | Berlinale 2024
Aviz important pentru liceenii în căutare de adaptări cinematografice care să le ușureze viața în clasa a XII-a: o să picați subiectul III de la Bac dacă vă bazați pe Săptămâna mare pentru a învăța „O făclie de Paște” de I.L. Caragiale – fiindcă accentul din „adaptare liberă” cade pe cea de-a doua parte a sintagmei în cel mai nou lungmetraj al lui Andrei Cohn. Al treilea lungmetraj, a treia „adaptare” din cariera sa: începută în 2015 cu Acasă la tata (adaptare fidelă, după textul dramatic eponim de Mimi Brănescu; un film pe care l-am găsit slab, însă care-l propulsa pe Cohn în atenția criticilor datorită strategiei sale estetice) și continuată în 2019 cu Arest (bazat parțial pe cazul prizonierului politic Gheorghe Ursu, care a devenit sursa unei polemici între fiul dizidentului și regizor) – această a treia adaptare este și cea care deviază cel mai mult de la materialul original, un film de maturitate artistică ale cărui pariuri reușesc, însă doar pe jumătate.
Nume film
Săptămâna mare
Regizor/ Scenarist
Andrei Cohn
Actori
Doru Bem, Nicoleta Lefter, Ciprian Chiricheș, Mario Gheorghe Dinu, Ana Cioneta
Țară de producție
România / Elveția
An
2024
Distribuit de
Mandragora
Critic și curator de film. O interesează cinemaul hibrid și experimental, filmul de montaj, patrimoniul cinematografic și confluența dintre cinema și politic. Vede câteva sute de scurtmetraje pe an pentru BIEFF. Uneori scrie poeme. La Films in Frame, scrie reportaje de festival, editoriale și este și traducătoare.
