Madeline Robert, Visions du Réel: ”Am vrut să ne asigurăm că aceste filme sunt văzute, ne-am luat acest angajament.”

6 Mai 2020

Visions du Réel este unul dintre cele mai importante festivaluri de film documentar din lume. Lansat în 1969, evenimentul are loc an de an în Nyon, Elveția, iar ediția 2020 urma să se întâmple la început de aprilie – până să fim loviți de pandemia de Covid-19. Cu o lună înainte de începerea festivalului, aproape fiecare țară a Europei s-a văzut obligată să instaureze o stare de urgență pe teritoriul său – ceea ce a dus la sistarea sau anularea a sute de evenimente, de la cele independente, la cele foarte mari. 

În această situație, Visions du Réel nu putea decât să își anuleze, amâne sau să își mute în online ediția din acest an, în doar patru săptămâni; echipa din spatele festivalului a ales varianta din urmă, fiind unul din primele mari festivaluri de film care își mută întreaga ediție online – de la programul de filme la evenimentele dedicate industriei. Această veste a venit ca o mare surpriză plăcută și apreciez enorm curajul și ambiția echipei Visions du Réel. 

Pentru a afla mai multe despre întregul proces, încercările și gândurile din spatele deciziei, am stat de vorbă cu Madeline Robert – membră a echipei de selecție VDR, pe care vă invit să o cunoașteți mai bine în interviul de mai jos.

Madeline Robert, fotografie de Miguel Bueno

Madeline, cum ai intrat în echipa festivalului Visions du Réel? Povestește-ne mai multe.

Lucram la Marché du film, la Cannes – unde în fiecare an mă ocupam de un spațiu dedicat filmului documentar. Aici l-am cunoscut pe Luciano Barisone, fostul director al festivalului Visions du Réel. M-a invitat să lucrez în echipa lui, asta se întâmpla acum șase ani – în tot acest timp, am lucrat în departamentul de programare și selecție, la început în biroul de coordonare și ulterior am intrat în comitetul de selecție. Ceva mai târziu, Emilie Bujès a preluat conducerea festivalului, iar de atunci am decis să apropiem mai mult programul festivalului de componenta de industrie a sa – cam asta fac acum, caut conexiunile dintre cele două, ce prezentăm în programul oficial al festivalului și ce organizăm pentru reprezentanții industriei. 

Cum funcționează procesul de selecție al festivalului?

Primim cam 3000 de filme în fiecare an. Suntem cinci persoane în comitetul de selecție și ne ocupăm de preselecție și selecția finală – împărțim toate filmele înscrise egal, iar după preselecție ne întâlnim toți cinci în Nyon, unde revizităm toate filmele rămase și facem selecția finală. Avem gusturi extrem de diferite, motiv pentru care cred că selecția anuală de la Visions du Réel încearcă să descrie cât mai bine peisajul filmului documentar de astăzi.

Povestește-mi despre ediția de anul acesta și implicarea ta.

Când am decis să mutăm totul online, nu aveam nici cea mai vagă idee ce va ieși – e un job cu totul diferit, o experiență distinctă față de cea a unui festival de film adevărat, așa cum îl știm. În momentul deciziei, eu terminasem deja selecția, motiv pentru care am preluat o parte din treburile organizatorice ale departamentului de industrie – poate cea mai mare diferență (precum și un aspect vital) a festivalului de film live este ideea de networking – a trebuit să regândim tot ce înseamnă evenimente pentru industrie; festivalul are o groază de activități pe care acum eram nevoiți să le gândim într-un alt format, într-un timp scurt – pentru prezentările tip pitch am decis să le înregistrăm înainte. Pitch-urile VDR aduc laolaltă cineaști din toate colțurile lumii, nu aveam cum să controlăm conexiunea proastă la internet a cuiva, în timpul unei sesiuni live de pitching –  în schimb, am păstrat vizionarea lor live, alături de un public pre-înscris, juriul și autorii filmelor prezentate. Am continuat cu faimoasele mese rotunde – pitch-urile VDR sunt populare datorită formatului lor; după prezentările cineaștilor, aceștia se întâlnesc cu cei zece jurați – ceea ce anul acesta s-a întâmplat online, via Zoom. Recunosc că a fost destul de dificil tot, într-o lună am creat o platformă online cu acces pentru public, cu ajutorul Eventival, un spațiu de întâlniri cu ajutorul BSquare și o librărie online cu cei de la Cinando. Am printat și programul festivalului pentru locuitorii Nyon și le-am trimis prin poștă.

Pare a fi un volum mare de muncă pentru doar patru săptămâni. De ce a fost atât de important pentru voi să țineți ediția din acest an?

Pentru că voiam să sprijinim toți regizorii ale căror filme au fost selecționate anul acesta, mulți dintre ei având premiera internațională în cadrul Visions du Réel. Trăim niște vremuri incerte, nu știm când va avea loc următorul festival de film; am vrut să ne asigurăm că aceste filme sunt văzute, ne-am luat acest angajament.

Au existat și dezavantaje ale acestei decizii luate cu patru săptămâni înainte de festival?

Cu siguranță. Am știut din momentul în care am decis să mutăm festivalul online că ne va priva de la cea mai frumoasă parte a unui festival de film, și anume a simți un public, a te întâlni cu regizorii și echipele filmelor, și mai ales a vedea filmele pe ecran mare, cu o colorizare și un sunet pe măsură. Am încercat să ne adaptăm cât de bine s-a putut, am înregistrat scurte mesaje ale regizorilor despre proiectele lor și le-am pus la începutul fiecărui film, însă nimic nu se compară cu experiența live a unui festival. Poate cel mai important aspect al acestora este prezentarea filmelor în fața unui public. 

Visions du Réel, 2019. Drepturile fotografiei apartin festivalului

Crezi că un festival de mărimea și notorietatea Cannes-ului ar putea face o excepție de la regulă, organizând anul acesta o ediție online?

Mi se pare dificil de spus, am avut la Visions du Réel anul acesta un debate pe această temă – festivalul de film pe timp de pandemie. Cred că sunt multe aspecte de luat în considerare, de la locația festivalului la relația pe care acesta o are cu publicul, profilul festivalului și stadiul în care te afli cu organizarea lui și cu selecția finală, printre altele. Pentru noi a fost la îndemână poate și pentru că nu suntem atât de big precum Cannes-ul. În cazul unui festival atât de mare, nivelul de dificultate crește substanțial. 

Crezi că ar trebui să regândim felul în care arată festivalurile de film?

Mutarea în online ne-a ridicat niște întrebări despre felul în care funcționează festivalurile de film în prezent. Eu cred că statutul de ”premieră” ar trebui regândit – parcă ne întrecem toți pentru acest titlu de premieră națională sau internațională, iar filmele suferă din acest motiv, rămân blocate undeva în drumul lor. Este în zadar și cred că ar trebui regândit acest aspect.

Din punctul de vedere al unui producător, cum vezi filmele tale afectate de pandemia de Covid-19?

Nu e ușor, în primul rând pentru că filmele produse de mine sunt distribuite preponderent în festivaluri de film, deci mi-e greu să-ți spun ce se va întâmpla cu distribuția filmului de artă. Din fericire, nu am niciun film în etapa de producție în acest moment, dar cunosc producători care au, iar filmul documentar se bazează preponderent pe realitate, întâmplări și evenimente care au loc în timp real, iar cu toate filmările amânate sau anulate, e dificil. Era oricum dificil și în mod normal să îți urmărești subiectele, acum a devenit aproape imposibil. 

Crezi că este un risc pentru producători și regizori să își distribuie filmele în festivalurile care decis să se mute în online? 

Este unul din principalele aspecte la care ne-am gândit când am decis să ne mutăm în online, era responsabilitatea noastră. Cred că depinde mult de tipul de film despre care vorbim – pentru titlurile super artistice, care călătoresc mult prin festivaluri, nu îl văd ca pe un risc; suntem o comunitate restrânsă și ne susținem unii pe alții. Am discutat asta și cu alți colegi, de la diverse festivaluri de film – ne-am pus problema că poate filmele selectate la VDR online vor fi respinse în cadrul altor festivaluri și nu ne-am dorit asta; au fost puțini cei care n-au fost de acord și cu care am decis un număr de țări specifice în care filmul poate fi vizionat. Pentru fiecare film în parte am stat de vorbă și cu autorii filmelor și am ales împreună cea mai bună opțiune.

Îți poți imagina un viitor pentru aceste filme?

Sigur că da, cel puțin sper. Vom încerca și noi să ajutăm prin organizarea unor proiecții în cinematografele din Nyon, a tuturor filmelor – bineînțeles, când va fi posibil. Avem o secțiune intitulată Opening Scenes, a regizorilor debutanți – vrem să îi aducem la Nyon pentru discuții cu publicul, în toamnă, dacă va fi posibil. 

Spune-mi care consideri că sunt cele mai importante aspecte de care industria cinematografică europeană ar trebui să țină cont, pentru a aplana un posibil colaps și a se pune pe picioare cât mai repede.

Cred că suntem puțin depășiți de întreaga situație creată. Industria cinematografică este condusă de instituții publice. Cred că ar fi minunat dacă aceste instituții ar comunica între ele și ar gândi un plan comun – asta ar fi soluția ideală. Un cineast din Indonezia nu este egal cu unul din Franța și mă tem că fără acest dialog, nu va exista un sprijin echilibrat, iar industria de film independent s-ar putea prăbuși. 

Visions du Réel, 2020. Fotografie din arhiva personala, conferință live Zoom

Înainte să încheiem, sunt curioasă cum a fost această ediție online pentru tine?

Haos. (râde) Foarte ciudată din cauza distanțării sociale, am lucrat fiecare de acasă, din diferite colțuri ale continentului. Însă cred că ediția de anul acesta descrie cu acuratețe comunitatea din jurul filmului documentar – deși suntem răsfirați, toate masterclass-urile, discuțiile, evenimentele au fost vii datorită numărului mare de oameni; am avut pe Zoom până la 200 de persoane la un singur eveniment – oameni și din Los Angeles, care erau cu o cafea online la 5 dimineața, sau din China, care erau pe alt fus orar – toată lumea în același timp, împreună. A fost un sentiment minunat.

 

Laura Musat Laura Musat
Producător de film și fondator al ADFR, a visat de mic copil că va avea o revistă intr-o zi. Pe lângă poziția de redactor-șef, la Films in Frame scrie interviurile bi-lunare de joi alături de Flavia. Îi plac animalele, muzica jazz și festivalurile de film.