„Johnnie To e jos afară la trabuc”. Povestea unui interviu despre care n-am crezut că se va întâmpla
Un sfârșit ploios de aprilie, undeva spre miezul nopții. Mă aflu pe străzile strâmte din Udine, un orășel (evident) pitoresc din nord-estul Italiei, unde se ține Far East Film Festival, unul dintre cele mai mari festivaluri dedicate filmului asiatic din întreaga Europă. Ploaia a stat, se simte în aer o euforie discretă a orelor târzii, dar se simte și lentoarea de după o zi lungă, cu patru filme și încă câteva talk-uri.
A absolvit la UNATC o licență în regie de film și un master în filmologie și a studiat în paralel și istoria artei. Colaborează și cu Acoperișul de Sticlă și e fost redactor coordonator al revistei FILM MENU. Se dedică în principal cinemaului japonez din anii '60-'70 și trupelor recente de post-punk irlandez. Încă ține în portofel o poză cu Leslie Cheung.
