Am să mărturisesc din capul locului faptul că unul dintre filmele de debut pe care le-am așteptat cu cea mai mare doză de entuziasm în ultimii ani a fost cel al cineastei Sarra Tsorakidis. Scurtmetrajele ei mă cuceriseră cu felul în care decupau instantanee din viețile unor protagoniste vag alienate social, însă forțate de către diverse circumstanțe să petreacă timp în preajma (prea) multor oameni. Obiectivele camerei sale se-ndreptau adesea spre imagini liminale și-aveau mai mereu distanța focală foarte strânsă, învăluind lucrurile într-un soi de pâclă – paralelă simbolica a ceței (și încețoșării) pe care o resimțeau personajele ei, implacabile și inaccesibile până în momentul inevitabil, fatidic, în care toți norii dimprejurul lor aveau să dea drumul unei furtuni emoționale. Cu atât mai mare bucuria când am aflat că Ink Wash, îndelung-gestatul ei prim film, a fost inclus în selecția din acest an a Festivalului de Film de la Toronto – unde arareori găsim premiere mondiale ale unor filme românești, deci, selecția sa fiind cu atât mai notabilă.

Flavia Dima

+ posts

Critic și curator de film. O interesează cinemaul hibrid și experimental, filmul de montaj, patrimoniul cinematografic și confluența dintre cinema și politic. Vede câteva sute de scurtmetraje pe an pentru BIEFF. Uneori scrie poeme. La Films in Frame, scrie reportaje de festival, editoriale și este și traducătoare.

This author does not have any more posts.