Il Cinema Ritrovato 2021: Arhivele au prins picioare
N-am nici în clin, nici în mânecă cu acei bucureșteni câtuși de puțin într-ale cinemaului care nu merg la Cinemateca Eforie. Cu toate astea, nu vreau să-i văd acolo în număr mare – vicii private, virtuți publice. Mă bucur s-aud că sala se mai și umple, însă aș alege oricând a doua proiecție, mereu discretă. În parte pentru că întotdeauna am văzut în mersul la Cinematecă o chestiune de complicitate; acel prieten foarte bun care mi-a prezentat Bucureștiul a ținut să-mi arate mai întâi M al lui Fritz Lang. Apoi, odată cu cineclubul Film Menu, Eforie și Sala Cinema din UNATC ne-au devenit sălașe; întâlnirile începeau mai ales cu scuzele de rigoare – ceva de genul „îmi pare rău că n-am ajuns duminică, mi-a dat în cap rău de tot proiecția de vineri și am mai avut și treabă”. Iar atunci când m-am îndrăgostit de un băiat lângă care nu-mi găseam cuvintele, ei bine, l-am dus din martie până-n august – luna liberă – la mai orice film rula. Doar că dincolo de toate povestioarele mele, Eforie mi-e într-atât de necesară fiindcă mă pot pierde în ea, împreună cu acei anonimi pe care-i știu prea bine. Cinemateca a pierdut ritmul, nu face față mondenității care pune pe roate alde gale și festivaluri de film. Iar asta nu poate fi decât o șansă nesperată pentru aceia ca mine, cu groază de monden.
Curator de film, scriitor și redactor, membru al comitetelor de selecție ale BIEFF și Woche der Kritik. Membru FIPRESCI și alumn al atelierelor de critică de film organizate de festivalurile de la Sarajevo, Varșovia și Locarno. Susține un curs despre critică și analiză de film la UNATC. A curatoriat programe pentru Cinemateca Română, Short Waves, V-F-X Ljubljana, Trieste Film Festival, precum și retrospectiva bucureșteană a Il Cinema Ritrovato on Tour din 2024 și 2025.
