Corespondență dintr-o lume digitalizată: IFFR 2021
Mă aflu în postura stranie de a începe un text cu o reflecție personală. Nu fac asta des, deși admir acei critici care își tratează deschis gândurile și emoțiile în munca lor. Poate că ține de faptul că sunt totuși o absolventă a facultății de jurnalism și nu a celei de film, astfel încât am fost antrenată să-mi îmblânzesc, ba chiar să îmi sufoc propria subiectivitate în munca mea, să mă concentrez cât mai mult pe fapte și observații clare. Dar ultimele luni au fost un spațiu de reflecție pentru mine, un mod prin care am încercat să-mi gestionez epuizarea după un an care a fost traumatizant nu doar în ce mă privește pe mine, dar și pentru societatea globală – și poate că în acest ton confesiv are de jucat și un rol faptul că am scris relativ puțin anul trecut, față de anii precedenți.
Critic și curator de film. O interesează cinemaul hibrid și experimental, filmul de montaj, patrimoniul cinematografic și confluența dintre cinema și politic. Vede câteva sute de scurtmetraje pe an pentru BIEFF. Uneori scrie poeme. La Films in Frame, scrie reportaje de festival, editoriale și este și traducătoare.
