Să exorcizăm de la început marele și supărătorul defect: evidenta perspectivă privilegiată. Povestea pandemică și autobiografică a lui Olivier Assayas e un lux pe care puțini dintre noi și l-au putut permite: săracii copii bogați și intelectuali, forțați să-și ducă lockdown-ul într-o superbă și veche casă înconjurată de cele mai pitorești peisaje ale Normandiei. Bineînțeles, există multă (auto)ironie în cum ajung la spectator micile și tâmpitele griji ale acestor patru personaje, care se preocupă mai mult de șosete și cumpărat de oale decât de trauma în care se scufundă întregul glob – dar ideea cu care se și închide filmul, cum că pandemia a venit și ca un moment de respiro riscă să cadă într-un insensibil flagrant.

Dora Leu

+ posts

A absolvit la UNATC o licență în regie de film și un master în filmologie și a studiat în paralel și istoria artei. Colaborează și cu Acoperișul de Sticlă și e fost redactor coordonator al revistei FILM MENU. Se dedică în principal cinemaului japonez din anii '60-'70 și trupelor recente de post-punk irlandez. Încă ține în portofel o poză cu Leslie Cheung.

This author does not have any more posts.