“Holy Spider”. Virtuozitate şi senzaţionalism

28 Octombrie 2022

Născut în 1981 în Iran, dar cu un masterat de arhitectură în Suedia şi apoi cu studii de regie în Danemarca, ţară unde s-a şi stabilit, Ali Abbasi este un cineast cu o evoluţie spectaculoasă. După câteva scurtmetraje, a debutat în regie cu Shelley (2016), o dramă cu elemente horror care a avut premiera mondială în secţiunea Panorama de la Berlinale (şi din a cărei distribuţie a făcut parte şi actriţa română Cosmina Stratan). Cu al doilea lungmetraj, Border (2018), un amestec improbabil şi inventiv de fantasy, thriller, romance şi dramă social-politică despre alteritate, Ali Abbasi şi-a făcut transferul la Cannes, unde a câştigat premiul secţiunii Un Certain Regard. Iar cu Holy Spider (2022), noul film, cineastul a fost promovat în liga mare – Competiţia de la Cannes, de unde actriţa Zar Amir-Ebrahimi a plecat cu premiul de interpretare. 

Dacă până acum subiectele sale erau plasate în Nordul scandinav, de această dată Ali Abbasi tratează o poveste din ţara sa de origine, inspirată dintr-un caz real: în anul 2001, în timp ce în SUA aveau loc atentatele de la World Trade Center, în oraşul sfânt Mashhad, un centru profund religios din Iran, un criminal în serie (protejat aparent de poliţie) ucide prostituate, susţinând că are o misiune de la Allah. Adevărul e că din cauza cenzurii, filmele iraniene nu pot aborda teme precum prostituţia, criminalitatea şi fanatismul religios şi în niciun caz nu pot reprezenta femeile, dar nici bărbaţii, aşa cum o face Ali Abbasi. Doar că, deşi distribuţia este formată din actori iranieni (Mehdi Bajestan, care îl joacă pe criminal, este actor de teatru din Iran, iar Zar Amir-Ebrahimi, care o interpretează pe jurnalista ce investighează asasinatele, este o actriţă iraniană exilată de mai mulţi ani în Franţa), iar naraţiunea se presupune a se desfăşura în Mashhad, filmările au avut loc în Iordania. Astfel că filmul nu are printre ţările co-producătoare şi Iranul. 

Ali Abbasi a spus că a solicitat să filmeze în Iran, dar nu i s-a permis, aşa că a fost nevoit să se adapteze. Probabil că publicul din Orientul Mijlociu simte diferenţele, însă ele sunt greu de depistat de spectatorul occidental. În orice caz, deşi o bună parte din firul narativ se întâmplă în exterior, pe străzile unde “păianjenul criminal” îşi alege victimele, pe Ali Abbasi pare a-l interesa în primul rând să facă un thriller cu conotaţii politice şi metaforice despre corupţia morală a unei societăţi şi, în extremis, a umanităţii însăşi, respectând astfel tradiţia genului. Doar că paradigma e schimbată: miza nu este identificarea criminalului care, alături de jurnalistă, devine încă de la început protagonist (şi îl vedem atât în timp ce comite omorurile, cât şi în intimitatea familiei sale – este soţ şi tată a doi copii), ci suspansul menit să pregătească întâlnirea dintre cei doi.

Formal, Ali Abbasi se dovedeşte un stilist destul de incitant – de la unghiurile de filmare neaşteptate şi felul alert în care camera urmăreşte îndeaproape personajele, oprindu-se deseori pe chipurile lor cu trăsături expresioniste, la ritmul susţinut şi muzica grunge şi industrială de pe coloană sonoră. Filmul e un spectacol care fură privirea şi aminteşte de thrillerele americane de altădată. Reproşurile ce i se pot aduce vizează fascinaţia pe care pare să o arate pentru criminal şi omorurile sale (“stilul” bărbatului este de a-şi strangula victimele cu vălul pe care ele sunt nevoite să îl poarte). Astfel de secvenţe sunt infuzate cu un umor negru care vine din labilitatea psihică a criminalului (prins la mijloc între impulsuri sexuale pe care şi le reprimă cu greu şi zel religios, între stângăcii şi sadism), care face faptele mai uşor digerabile.      

Prin urmare, tonul justiţiar al filmului (este evidentă dorinţa de a denunţa ipocrizia şi decăderea morală a unei societăţi musulmane care se pretinde credincioasă, mai ales că este sugerată şi o indiferenţă interesată din partea autorităţilor) este subminat de un senzaţionalism care lasă impresia că Ali Abbasi adoptă la rândul său o perspectivă uşor voyeuristă.

„Holy Spider” a avut premiera în România la Les Films de Cannes à Bucarest şi va fi distribuit de Independeţa Film.



Jurnalist şi critic de film. Colaborează cu câteva festivaluri de film din ţară ca selecţioner sau moderator de discuţii. La "Films in Frame" realizează interviuri cu cineaşti tineri sau consacraţi.