Una dintre imaginile care deschide Grand Tour, cel de-al șaselea lungmetraj al maestrului portughez Miguel Gomes, e cea a unui teatru de păpuși asiatice, în care două figurine (una masculină, cealaltă feminină) dansează umăr la umăr, fără însă să se atingă vreodată – un enunț pe-atât de modest, pe-atât de concis și atotcuprinzător a ceea ce urmează să vedem pe parcursul următoarelor două ore, deopotrivă din punct de vedere al narațiunii, cât și al narării acesteia. Un film a cărei frumusețe e greu de pus în cuvinte – și simt că orice aș scrie aici nu s-ar putea ridica la măsura sa; poate, doar, prin cuvintele rostite la un moment dat de către un călugăr japonez: „Abandonează-te lumii, căci așa vei vedea cât de generoasă poate fi.”

Flavia Dima

+ posts

Critic și curator de film. O interesează cinemaul hibrid și experimental, filmul de montaj, patrimoniul cinematografic și confluența dintre cinema și politic. Vede câteva sute de scurtmetraje pe an pentru BIEFF. Uneori scrie poeme. La Films in Frame, scrie reportaje de festival, editoriale și este și traducătoare.

This author does not have any more posts.