Un film care oferă o perspectivă cinematografică aparte asupra istoriei țării sale de proveniență, care îmbină laitmotive auctoriale distinctive cu omagiul cinematografic: ca să-ncep textul invers, cu verdictul, așa am putea descrie impunătorul Godland, cel de-al treilea film al cineastului islander Hylnur Pálmasson, prezentat în premieră mondială în cadrul Un Certain Regard în urmă cu o lună. Cum am promis și-n finalul cronicii de festival de la Cannes, revin cu o serie de gânduri mai amănunțite despre filmul pe care-l găsesc între marii nedreptățiți ai palmaresului din acest an; cu speranța că totuși, acesta va circula negreșit în circuitul verii și toamnei și că-și va găsi astfel publicul și atenția meritate. O gură de aer proaspăt nu doar datorită faptul că, în sfârșit, ni se oferă un film istoric islandez plasat în altă era decât cea a vikingilor, cum bine puncta Peter Debruge în Variety – ci și fiindcă găsim în ea un echilibru aproape perfect între narațiune, imagine și montaj, între planul metafizic/spiritual și cel politic, oferind o deschidere de interpretare nu din larghețe, ci din generozitate, în primul rând față de subiect.

Flavia Dima

+ posts

Critic și curator de film. O interesează cinemaul hibrid și experimental, filmul de montaj, patrimoniul cinematografic și confluența dintre cinema și politic. Vede câteva sute de scurtmetraje pe an pentru BIEFF. Uneori scrie poeme. La Films in Frame, scrie reportaje de festival, editoriale și este și traducătoare.

This author does not have any more posts.