Vederi de la Annecy ‘21
Dacă e să iau la mână toate numele pe care societatea le-a dat generației mele înainte să rămână pe anostul și insipidul mileniali (ce lipsă deplină de imaginație care reflectă și paradoxul orizonturilor noastre limitate) – generația Y, generația Internet, generația Smartphone, generația emo și tot așa mai departe – cel mai drag dintre toate îmi va rămâne mereu generația Cartoon Network. Nu doar fiindcă reflectă ceea ce se poate să fi fost prea bine unul dintre ultimele mari momente generaționale de coagulare deplină în jurul aceluiași pol (pop-)cultural unic și neexclusiv țării noastre, sau faptul că mai toți cei de vârsta mea am învățat limba engleza de la orele petrecute în fața canalului, sau nici măcar latura sa negativă – că ne-a pregătit pentru o viață în fața ecranelor, ci mai ales pentru că reflectă o anumită latură ludică a generației mele, capacitatea (și propensitatea) sa pentru umor, o oarecare efervescență și spontaneitate, o imaginație dedublată de escapism.
Critic și curator de film. O interesează cinemaul hibrid și experimental, filmul de montaj, patrimoniul cinematografic și confluența dintre cinema și politic. Vede câteva sute de scurtmetraje pe an pentru BIEFF. Uneori scrie poeme. La Films in Frame, scrie reportaje de festival, editoriale și este și traducătoare.
