Berlinale 73: contabilii și cineaștii
Am ajuns la finalul încă unei Berlinale – poate cea mai intens-anticipată a ultimilor 3 ani. Este prima ediție fără restricții din 2020 încoace, an în care directoratul artistic al festivalului a fost preluat de Carlo Chatrian și echipa sa de curatori de la Locarno, care nu a fost lipsită de micile și marile ei controverse – în definitiv inevitabile în contextul unui festival atât de întins (aproape 300 de titluri în acest an) și cu o tradiție atât de puternică în industria continentului. Cu siguranță însă o ediție de succes: în rândul criticii, presei de entertainment și industriei, cât și a publicului larg (a se vedea cifrele acestei ediții, recent publicate). Iar acesta e rodul unei strategii care îmbină atât rolul festivalului drept o importantă pepinieră pentru cineaștii emergenți și pentru cei cu abordări mai puțin convenționale față de standardul industriei, cu o nouă abordare legată de starurile A-list, care apropie festivalul de suratele sale din triada festivalieră europeană (Cannes, Veneția).
Critic și curator de film. O interesează cinemaul hibrid și experimental, filmul de montaj, patrimoniul cinematografic și confluența dintre cinema și politic. Vede câteva sute de scurtmetraje pe an pentru BIEFF. Uneori scrie poeme. La Films in Frame, scrie reportaje de festival, editoriale și este și traducătoare.
