Ilustrată din Prizren. Noua (dez)ordine, la DokuFest 2024
Auzisem de mult timp de DokuFest – cel mai important festival de film din Kosovo și, totodată, unul dintre cele mai mari evenimente dedicate non-ficțiunii din Europa de Est și un important spațiu de desfășurare pentru scurtmetrajul contemporan. Impresiile pe care le auzisem de-a lungul vremii erau mereu generoase și entuziaste, vorbind de petreceri cu raki ce se întindeau până-n zorii zilei, o atmosferă extrem de caldă și, mai presus de orice, o selecție foarte consistentă de filme, precum și o dedicare valorilor drepturilor omului și a păcii – lucru care mă emoționează mereu, când acestea sunt asumate de festivalurile din acele țări ale fostului spațiu iugoslav care-au fost supuse genocidului. În plus, șansa de a-l auzi vorbind pe directorul artistic al festivalului, Veton Nurkollari, în cadrul unui panel organizat la Ji.hlava în 2022, cu extrem de mult echilibru și dedicare, doar mi-a întărit curiozitatea. N-am ezitat, deci, când mi s-a ivit șansa de-a participa la festival, și mărturisesc că am numărat zilele rămase până la plecarea de la începutul lui august – mânată de entuziasmul contactului cu un loc în care mi se părea că aș fi ajuns altminteri cu greu, în absența acestui mare liant (și, sigur, privilegiu) care este cinemaul.
Critic și curator de film. O interesează cinemaul hibrid și experimental, filmul de montaj, patrimoniul cinematografic și confluența dintre cinema și politic. Vede câteva sute de scurtmetraje pe an pentru BIEFF. Uneori scrie poeme. La Films in Frame, scrie reportaje de festival, editoriale și este și traducătoare.
