A doua zi după întâlnirea de 10 ani de la terminarea liceului, am însoțit o colegă, care între timp emigrase în Italia (unde se afla deja, de câțiva ani, restul familiei pe care o mai avea), la cimitir, să lase o lumânare la mormântul bunicii sale. După o îndelungă căutare, care căpătase accente absurde, pe o căldură înăbușitoare, am fost nevoiți să renunțăm, pentru că nu l-a găsit și nici nu s-a putut gândi la o persoană pe care să o întrebe unde se află; trăise o bună parte din adolescență singură, în orașul natal, iar acum își pierduse reperele care o legau de acesta. Ar fi fost un material bun (mi-am zis atunci) pentru un scurt-metraj.

Dragoș Marin

+ posts

Dragoș Marin a publicat articole și cronică de film pe filmreporter.ro și a colaborat la diferite festivaluri de specialitate și emisiuni TV. În viața de zi cu zi e manager de proiect, dar continuă să fie conectat la cultura pop și scrie când are ceva de zis.

This author does not have any more posts.