Cannes 2022. Alba/neagra
Încă de când s-a dezvăluit identitatea vizuală din acest an a festivalului de la Cannes, am tot petrecut timp întorcând-o pe toate părțile la mine-n gând. Există două tipologii de imagini pe care cel mai important festival din lume le folosește în ultimii ani – fie o imagine a unui actor sau a unei actrițe (de pildă, Sophia Loren, care a fost photoshop-ată, iscând scandal) ori poate a unui cineast (cum a fost cazul în 2019, când Agnès Varda devenea prima femeie cineast din istorie a cărui imagine a reprezentat festivalul, la puține săptămâni după trecerea ei în neființă); sau, o imagine reprezentativă dintr-un film: cum a fost cazul cu impresionanta captură din Le Mepris (1963), al lui Jean-Luc Godard. Dacă în unii ani imaginea este un omagiu sau reprezentare a unei borne, în alții, pare a fi și un comentariu subtil la adresa actualității: cum a fost cazul și anul trecut, cu Spike Lee în rolul lui Mars Blackmon, subtilă ocheadă aruncată în direcția masivelor proteste anti-rasiste din vara anului 2020.
Critic și curator de film. O interesează cinemaul hibrid și experimental, filmul de montaj, patrimoniul cinematografic și confluența dintre cinema și politic. Vede câteva sute de scurtmetraje pe an pentru BIEFF. Uneori scrie poeme. La Films in Frame, scrie reportaje de festival, editoriale și este și traducătoare.
