Violența nu este soluția | Topul lunii aprilie
Dacă meme-ul cu Batman dându-i o palmă lui Robin a intrat de mult în cultura populară, Will Smith a marcat istoria Academiei de Film cu intervenția sa machistă de a-și apăra soția de niște glume mai mult sau mai puțin inspirate recurgând la violență. În lumina evenimentelor recente și redescoperirea unui video în care Will îi arată unui copil cum se lovește în filme încât să pară real, gestul său de la ceremonia Oscarurilor poate fi privit din perspectiva unui actor care s-a remarcat prin prestația sa în blockbustere precum Men In Black, Independence Day și Bad Boys, care glorifică agresivitatea și împart personajele în ăia buni și ăia răi. Epoca de Aur a Hollywood-ului și istoria cinemaului în general au validat datul și primitul de palme cu diferite justificări, inclusiv gratuite, reproducând valorile, fanteziile și raporturile de putere societale în vigoare în acel moment. Puterea insultei, fie ea publică precum în cazul lui Chris Rock sau în privat, generează o serie de emoții negative menite să îl umilească pe cel agresat, portretizându-l într-un individ slab, vulnerabil și docil, subordonat celui autonom, care se află în poziția agresorului, cel care are inițiativa și acționează în consecință. Cu disclaimerul că violența nu este soluția, am folosit această ocazie pentru a revizita câteva pălmuiri memorabile în istoria cinemaului.
Critic de film și programmer, colaborează cu multiple festivaluri de film internaționale. Articolele sale au apărut în publicații precum Senses of Cinema, Kinoscope, Indiewire, Film Comment, Vague Visages și Desistfilm. În spaniolă a scris pentru Caimán Cuadernos de Cine, iar în română colaborează cu revista FILM. Este selecționer și coordonator al festivalului Tenerife Shorts.
