Cinci fețe ale lui Frances McDormand
A spus, cândva, că la bătrânețe i-ar plăcea să se retragă cu rulota, departe de lumea dezlănțuită, unde să trăiască ca un civil; la scurt timp după, a jucat în Nomadland, unde și-a putut trăi parțial gândul ăsta. E actrița care și-a pierdut Oscarul acum câțiva ani, la cocktailul de după, când un bărbat și-a pus statueta sub costum și-ar fi fugit cu ea acasă. E partenera regizorului Joel Coen (jumătate din frații Coen), care o distribuie deseori în filme. N-ai putea s-o numești cu precizie o muză, poate una subversivă; în toate filmele are ceva băiețos-țepos în pas și vorbire, motiv pentru care tot apare în filme cu umor deadpan (până și miniseria HBO Olive Kitteridge, despre familii disfuncționale și boli psihice, are un tip de raportare Fargo/Twin Peaksiană, prin faptul că protagonista, jucată de McDormand, e o mamă/soție/profesoară aricioasă, care varsă vitriol pe cine apucă, dar e fără echivoc adorabilă în timp ce o face). Colaborează recurent cu anumiți autori (că vorbim de Coen, Lisa Cholodenko, Wes Anderson), precum și anumiți parteneri de joc care se tot repetă de la film la film (soțul din Olive Kitteridge e fostul șef din Burn After Reading; Bill Murray apare și în Olive Kitteridge, și în Moonrise Kingdom).
Georgiana Mușat e critic de film și jurnalist, masterandă UNATC. Are o memorie de elefant și inima cât un purice când aude de Terrence Malick. Scrie o lucrare interminabilă despre femei roboți. La Films in Frame scrie rubrica lunară Panorama.
