În producţie: Sibiu ’89 şi thriller despre etica cinemaului

23 Martie 2022

Jurnalismul de film se concentrează în principal asupra filmelor terminate: atunci apar cronicile, interviurile cu regizorii şi actorii, reportajele de la festivaluri şi, uneori, ştirile despre premiile câştigate ici şi colo sau despre performanţele la box office. Noi, la Films in Frame, vrem să anticipăm şi îţi povestim despre filme şi mizele lor cu mult înainte ca aceste lungmetraje să-şi întâlnească publicul. Iată mai jos patru titluri aflate acum în producţie sau postproducţie şi care se vor lansa la sfârşitul anului sau anul viitor.

Clara (dramă, r. Sabin Dorohoi)

productie_clara_films_in_frame

Un film despre o familie destrămată de lipsa de oportunităţi dintr-un mic sat românesc de la Dunăre. Clara (Olga Török), fostă învăţătoare, decide să-şi lase fiul, pe Ionuţ (Luca Puia), cu bunicul lui (Ovidiu Crişan) şi să devină dădacă pentru o familie germană din oraşul Ulm, şi el situat pe malul Dunării. Afecţiunea pentru fetiţa de care are grijă o face să uite de greutăţile de acasă şi de despărţirea de fiu, dar pentru Ionuţ lucrurile stau cu totul altfel. O încercare disperată a sa de a se reuni cu mama lui o va determina pe Clara să îşi reevalueze opţiunile.

Scenariul filmului este scris de Ruxandra Ghiţescu (Otto Barbarul). Sabin Dorohoi a pornit de la o premisă similară când a regizat scurtmetrajul Calea Dunării (2014), dar a simţit dintotdeauna că ideea merită explorată într-un lungmetraj. Regizorul spune că un element foarte important al poveştii este Dunărea, „care îi uneşte metaforic pe băiat şi pe mama lui, România şi Germania, Estul şi Vestul”. O sursă de inspiraţie a poveştii a fost o experienţă personală a regizorului: „Şi eu am copilărit cu bunicii cât părinţii mei lucrau în alt oraş. Pe vremea aceea nu se pleca din ţară, dar părinţii lucrau în altă localitate.”

Dorohoi consideră că „migraţia e o problemă socială deosebit de gravă, dictată de nevoile financiare, dar care afectează profund familiile şi societatea noastră. În tot ceea ce facem. Practic în aproape toate familiile de români este cel puţin un membru, o rudă, un frate, o mamă, o soră, un tată, plecat la muncă în străinătate. Fiind un fenomen de o amploare uriaşă, am simţit că trebuie să spun şi eu ce am pe suflet legat de această problemă românească de mare actualitate.”

Clara este produs de Western Transylvania Studios (România) şi coprodus de Eyrie Entertainment (Germania) şi Chainsaw Europe Studio (România). Filmările au început pe 3 martie în oraşul Ulm şi au continuat în mai multe sate şi localităţi din sudul României. Filmul va fi gata iarna viitoare şi premiera românească va avea loc în 2023.

Sibiu ’89 (film istoric, r. Tudor Giurgiu)

productie_sibiu_89_films_in_frame
Tudor Giurgiu (dreapta) dând indicaţii actorilor la filmările Sibiu ’89

Unul dintre cele mai ambiţioase proiecte de lungmetraj ale anului, Sibiu ’89 aduce în discuţie evenimente din timpul Revoluţiei din 1989, subiect mai mult decât ofertant, dar puţin explorat în lungmetraje româneşti recente. În centrul atenţiei este un episod mai puţin cunoscut din acele vremuri, o confruntare pe viaţă şi pe moarte dintre armată şi forţele de represiune ale lui Nicolae Ceauşescu, miliţia şi agenţii de Securitate, totul amplificat de zvonul „teroriştilor” care ucid oameni nevinovaţi. Sibiu ’89 este „o poveste sinuoasă despre goana după presupuşii terorişti, vinovăţie, manipulare, dezinformare şi zorii pătaţi ai libertăţii”, se menţionează într-o prezentare a filmului.

Tudor Giurgiu spune pentru Films in Frame că „efortul de producţie a fost major, pentru că Sibiu ’89 este un film de epocă, nu mai găseşti aproape nimic din spaţiile reale unde s-au petrecut întâmplările din decembrie 1989. Nu în Sibiu, pentru că Sibiul s-a modernizat, am găsit unele în Brăila, deci la mare depărtare. Şi este un efort colosal în special în zona decorului, a recuzitei, a coafurii pentru actori şi figuranţi. Este şi filmul cu cea mai mare distribuţie pe care l-am produs vreodată, cu peste 100 de actori şi 2000 de figuranţi care vor fi multiplicaţi prin efecte vizuale la postproducţie pentru a părea mai mulţi.”

Pregătirea filmului a fost precedată de o lungă perioadă (iniţial premiera ar fi trebuit să aibă loc în 2019, la aniversarea a 30 de ani de la Revoluţie) de colectare de informaţii, spune Tudor Giurgiu: „Au fost peste doi ani de zile de cercetări, investigaţii, întâlniri cu cei implicaţi în evenimentele de acolo, dar cumva tot timpul am încercat să înţeleg de ce adevărul este ocultat şi nu este asumat de către cei vinovaţi şi lucrul ăsta mă bântuie la o scară mai mare, la nivel social în toată România. Este un film istoric, dar în acelaşi timp este un film foarte personal pentru că vorbeşte despre balastul de care nu pricep de ce nu ne debarasăm şi nu facem lumină într-un trecut care ne trage rău de tot în urmă”.

Cu scenariul scris de Cecilia Ştefănescu, Tudor Giurgiu şi Napoleon Helmis, Sibiu ’89 este produs de Libra Films (România) şi coprodus de Mythberg Films (Ungaria). Filmul va fi distribuit de Transilvania Film în luna decembrie.

Dark Ages (thriller, dramă, r. Tom Wilson)

productie_dark_ages_films_in_frame
Produs de Corneliu Porumboiu, Dark Ages este al treilea lungmetraj al regizorului britanic Tom Wilson, al cărui debut, Experimentul Bucureşti, a câştigat premiul Gopo pentru Cel mai bun documentar în 2014. În centrul acestui „thriller cu elemente arthouse”, aşa cum îl descrie regizorul, se află familia Angelei, a cărei viaţă lipsită de evenimente majore este dinamitată de vizita lui Carmen Dumitru, o excentrică trecută de prima tinereţe care şi-a petrecut ultimele două decenii în lumea artistică din New York. Ce nu ştie Angela este că artista s-a întors pentru a-şi realiza ultima operă, un film menit să devină un manifest radical împotriva artei. Pentru a-şi pune planurile în aplicare, Carmen îi atrage în joc pe cei doi copii ai Angelei, iar curând lucrurile vor scăpa de sub control.

Scenariul este scris de regizor împreună cu Loredana Novak, coscenaristă la filmele De ce eu? (2015) şi Urma (2020). „Am vrut să creez un film cu structura unui thriller, dar centrat pe o idee bizară, ezoterică despre rolul teoriei esteticii. Şi am vrut să creez un film pe care publicul l-ar putea urmări chiar şi dacă nu ar da doi bani pe aceste teorii neconvenţionale ale esteticii”, declară regizorul pentru Films in Frame.

Wilson mai spune că filmul este atipic pentru industria cinematografică, pe care o consideră „mai mult decât sexistă” (mai ales în România, am adăuga noi) şi că, fără să fi fost o intenţie de la bun început, Dark Ages propune şi o poziţie atipică în ceea ce priveşte testul Bechdel, din moment ce „niciun personaj masculin adult nu are o replică în cadru, cu o singură excepţie şi nu în prim-plan”. În fine, Wilson plusează cu o altă miză a filmului: „Doamna Dumitru ne îndeamnă să ne punem o întrebare categorică: de ce să faci filme în contextul în care a face film nu este obligatoriu necesar în lume? Are vreun rost să facem filme? [Dark Ages] este categoric un film despre etica cinemaului”. Postproducţia pentru Dark Ages va fi terminată până la sfârşitul lui martie, iar pentru premiera în cinematografe este avută în vedere una din lunile acestei toamne.

Refugiu (dramă, r. Liviu Mărghidan)

productie_refugiu_films_in_frame
După ce a debutat cu filmul pentru copii Străjerii (2018) şi a realizat deja o continuare, Străjerii Deltei (premiera în cinematografe pe 1 aprilie), directorul de imagine şi regizorul Liviu Mărghidan se află aproape de finalul postproducţiei cu Refugiu, o dramă despre o familie destrămată. După ce au divorţat, doi părinţi (Judith State, Dragoş Ularu) îşi separă cei doi copii (Adela şi Radu Mărghidan, chiar copiii regizorului), fiica mergând să locuiască cu mama în Franţa, iar tatăl rămânând în România cu băiatul. În timpul verii familia se reuneşte pentru a petrece câteva zile în masivul Piatra Craiului şi, când vacanţa se apropie de sfârşit şi familia urmează să se despartă pentru încă un an, cei doi copii îşi dau seama că sunt gata de orice pentru a mai petrece puţin timp împreună.

Refugiu este produs de Scharf Film şi coprodus de Chainsaw România. Filmările au avut loc în vara lui 2020, cu o săptămână suplimentară de producţie în vara lui 2021. Fiecare zi de filmare la acest lungmetraj promovat drept „primul film românesc realizat exclusiv în aer liber” a necesitat între patru şi cinci ore de drumeţie pentru a ajunge la locaţiile spectaculoase aflate la altitudini între 1600 şi 2000 de metri, echipa fiind ajutată de un grup de salvamontişti. Au fost şi situaţii când echipa s-a aflat pe creasta masivului Piatra Craiului timp de cinci zile consecutive, fiecare membru trebuind să care asupra sa, pe lângă echipamentul tehnic, cele necesare.

Liviu Mărghidan spune pentru Films in FrameRefugiu se îndepărtează de la spiritul filmelor sale anterioare, pentru că se concentrează mai ales asupra „unei drame des întâlnite a zilelor noastre”, anume familia destrămată de divorţul părinţilor. „Refugiu este drama copiilor despărţiţi de părinţi”, conchide regizorul, care deplânge faptul că cinemaului românesc îi lipsesc filmele dedicate copiilor sau având personaje principale copii. „Avem o mare nevoie de filme pentru copii, care să-i inspire, să-i îndrume şi să-i readucă în sânul naturii, în primul rând”, mai spune Mărghidan. Echipa intenţionează să lanseze filmul toamna aceasta.



Născut în Piteşti în 1980, Ştefan a absolvit Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării din cadrul Universităţii din Bucureşti. După ce şi-a încercat mâna cu jurnalismul financiar şi cu fotografia (care îi e în continuare foarte dragă), a făcut o schimbare în 2006, când a devenit senior editor pentru Cinemagia. Este şi corespondentul României şi al Bulgariei al Cineuropa, iar la Films in Frame recomandă lunar cele mai fresh trailere de film.