Despre cinematograful La Clef am aflat de la prietena mea Miruna la începutul lui 2020, când abia mă mutam la Paris cu o bursă de studii la Sorbona. Locuiam la cinci minute distanță, așa că mi-am creat rapid un nou obicei din a coborî la proiecția de la opt seara. Nu prea înțelegeam exact ce înseamnă à prix libre, așa că la început mai lăsam și monede românești în cutia lor de donații de la intrare. Apoi a venit pandemia și m-am mutat din cartier, dar m-am întors imediat după confinement, prin luna mai, cu intenția să reușesc să văd măcar două, trei filme pe săptămână până la finalul verii (și am reușit). După primele valuri pandemice, o perioadă scurtă de timp am fost cu un picior în București și altul în Veneția, pentru ca-n final să mă stabilesc iarăși la Paris. M-am alăturat ca voluntară colectivului La Clef Revival în octombrie 2021, într-o miercuri, zi de ședință, și am început să înțeleg din mers care e treaba cu ocupația noastră pașnică. Am prins și zile mai liniștite, în care am aflat cum funcționează asociația, despre parteneriatul cu școlile din cartier pentru workshop-ul La petite évasion dedicat copiilor și despre laboratorul independent Studio 34 care produce creațiile tinerilor cineaști. Mi-am petrecut la La Clef multe ore de reuniuni și seri de film, dimineața zilei mele de naștere, ajunul și chiar seara Crăciunului, ba chiar am curatoriat câteva proiecții (The Applause Man de Ruben Vermeersch, Acasă, My Home de Radu Ciorniciuc, Les sorcières de l’Orient de Julien Farault și Belladonna of Sadness de Eiichi Yamamoto). În tot timpul ăsta, așa-zisul Grup Asociativ SOS amenința cu expulzarea colectivului din clădirea deținută acum de banca Caisse d’Epargne Ile de France. Lucru care s-a și întâmplat pe 1 martie 2022, însă mobilizarea continuă hors les murs cu planul de cumpărare a cinematografului La Clef prin Fondul de dotare Revival. Perso, am rămas cu o dublură a cheii din strada Daubenton numărul 34 și cu proiecția Donna Haraway: Story Telling for Earthly Survival de Fabrizio Terranova în așteptare, dar și cu o corespondență simpatică cu Flavia Dima. 

Text Message | Tuesday 6h20 

LA CLEF REVIVAL ÎN CURS DE EVACUARE!!! E nevoie de lume pe strada Daubenton nr. 34! Mobilizare importantă pentru salvarea ultimului cinematograf asociativ din Paris. Susținere pașnică, fără violență și fără stricăciuni. Veniți cu camere de filmat și aparate foto! Ocupantele și ocupanții La Clef Revival

Text Message | Tuesday 16h49 

În urma evacuării de azi dimineață, veniți să vă manifestați pașnic sprijinul pentru La Clef Revival ÎN SEARA ASTA DE LA 18H, PE PLATFORMA DIN FAȚA INSTITUTULUI LUMII ARABE! Prezența persistentă a poliției în jurul cinematografului nu ne permite să ne strângem acolo. Dați vestea mai departe și veniți în număr cât mai mare! VĂ MULȚUMIM

Micuțul cinematograf parizian de cartier, La Clef Revival, a fost evacuat 

În această dimineață (1 martie), în jurul orei șase, forțele de ordine au expulzat colectivul care ocupa în mod pașnic cinematograful parizian La Clef Revival. Fără nicio somație, poliția (CRS) a pătruns în clădire și a blocat accesul pe strada Daubenton din arondismentul cinci, punând astfel capăt celor doi ani și jumătate de activism și voluntariat dedate culturii libere, autogenerate și accesibile tuturor. Cei aproximativ 15 ocupanți și ocupante care se aflau în interior și-au luat vite lucrurile personale și au mai apucat să strângă din hol câteva afișe, o plantă, cutia pentru donații à prix libre și niște bobine de film cât timp jandarmeria forța ușa (restul lucrurilor fuseseră scoase mai demult). În mai puțin de jumătate de oră, au părăsit imobilul pe rând fără să opună rezistență, în aplauzele copleșitoare ale spectatoarelor și spectatorilor care așteptau proiecția Cleo de la 5 la 7 (r. Agnès Varda, 1962) și care fuseseră îndepărtați către strada Monge. Tot prin preajmă, se alinia deja une vingtaine de dube de jandarmi înarmați, pregătiți să intervină „ca-n filme” în cazul puțin probabil al escaladării situației. În loc de clanță, pe ușa de la intrarea laterală a cinematografului stătea lipită o foaie A4 alb-negru care atenționa că accesul în incintă reprezintă acum o infracțiune și că se va sancționa cu pedepse prevăzute de lege. Înregistrarea live din timpul evacuării se poate vedea pe pagina de Instagram La Clef Revival aici. 

Fondul de dotare Cinéma Revival

Situația actuală e critică, însă lupta începută în septembrie 2019 și mobilizarea uriașă din ultimele cinci săptămâni au reușit să deschidă o breșă majoră: grupul SOS a anunțat că nu își va reînnoi promisiunea de cumpărare. O victorie importantă împotriva comercializării culturii și tentativei de apropriere a unui proiect independent în cea mai pură logică neoliberală. Drept urmare, colectivul La Clef Revival a anunțat că va continua lupta pentru recuperarea cinematografului. „Suntem în continuare pregătiți să cumpărăm clădirea. Planul nostru rămâne același, ne dorim să facem din acest proiect un bun comun și un loc cu adevărat colectiv, încredințat celor care îl frecventează și îl folosesc, prin intermediul fondului de dotare pe care l-am creat, Cinéma Revival.” Totodată, se face apel la autoritățile publice, care sunt rugate să solicite proprietarului, banca CSE Caisse d’Epargne Ile de France, să accepte un dialog cu ocupanții și ocupantele La Clef, refuzat până acum.  

Conflictul cu Grupul așa-zis asociativ SOS. Cap ou pas cap? 

Pas cap. Cu o cifră de afaceri de un miliard de euro, asociația SOS reprezintă un simbol în ce privește comercializarea inițiativelor asociative independente în Franța. În mediul cultural însă, incursiunea lor e relativ recentă. Înainte de emiterea avizului de evacuare adresat colectivului La Clef Revival, Grupul SOS formulase vag câteva intenții de viitor, pretinzând că va garanta libertatea totală a cinematografului, fără să își ia un angajament legal în acest sens. Cu toate astea, ca urmare a mediatizării internaționale a situației, aceștia au revenit în luna februarie cu o propunere de redresare pentru La Clef, prin care își apropriază o bună parte din activitățile puse deja în practică de colectiv în doi ani și jumătate de ocupație pașnică. În cele câteva pagini scrise (probabil) pe genunchi, SOS promite un proiect non-profit independent, o selecție de filme rare și fragile, precum și o atenție specială îndreptată către creațiile tinerilor cineaști, punerea la dispoziție a unui loc de dezbateri șamd. Însă-n ziua evacuării, Grupul SOS a anunțat că renunță la proiect și că nu se mai arată interesat de achiziționarea clădirii. Dar problema cu așa-zisul grup asociativ depășește simplul caz al micuței săli pariziene. Proaspăt delocalizat en plein air, colectivul La Clef Revival își menține poziția în fața inițiativelor „salvatoare” de antreprenoriat cultural de tipul celor orchestrate de Grupul SOS și își propune să desfășoare în viitorul apropiat o serie de întâlniri cu publicul (mese rotunde) pe tema mercantilizării crescânde a culturii. 

O săptămână de Portes ouvertes 24/24

Spre sfârșitul lunii ianuarie, prin Cartierul Latin circulau tot felul de informații cu privire la iminenta evacuare, iar vestea că „le jour J de l’expulsion” se apropie a fost confirmată și contrazisă de la o zi la alta, în încercarea de a descuraja colectivul La Clef Revival. Săptămâna porților deschise 24/24 a agitat multe spirite în cartier. Diminețile începeau în forță, cu cafeluță, croissante (ori pains au chocolat) și proiecția de la 6h. De-a lungul zilei, spațiul comun se transforma într-un open space pentru oricine voia să lucreze à distance. Spre seară, îngrijorați de soarta La Clef, profesioniști din lumea filmului și din mediul academic, jurnaliști și voluntari luau pe rând cuvântul în timpul Tribunei Libere de la ora 19h, în fața unui public foarte numeros. Transformat de-a lungul ultimilor doi ani în teren de luptă, La Clef rămâne un loc de întâlnire și dezbateri culturale și politice. Urma apoi o proiecție dublă a filmului de la 20h30, în cele două săli în paralel, uneori în prezența regizoarei/regizorului. Cine nu prindea loc în sală, rămânea la discuții autour d’un verre.   

O lună de mobilizare intra-muros 

În ciuda așteptărilor, determinarea comunității de cinefili (membri activi, voluntari, public) a rămas intactă în cele cinci săptămâni care au urmat. Peste 7000 de spectatori au trecut pragul cinematografului în luna februarie și peste 4500 și-au lăsat numărul de telefon pentru a fi notificați prin sms despre foarte probabila intervenția a poliției, manifestându-și dorința de a se alătura rapid unei manifestații pașnice in situ. Prezența constantă a publicului a descurajat poliția să intervină, dar amenințarea expulzării a rămas valabilă. În interior, protocolul de mobilizare internă a fost unul riguros. Deșteptarea la 5, cineva făcea cafeaua, altcineva mergea după croissante, un altul aprindea proiectoarele, o alta deschidea ușile pentru public. Peste 200 de voluntari au regândit o agendă comună a colectivului, cu schimburi de gardă neîntrerupte zi și noapte. La Clef începea să semene cu un „festival permanent”. Lumea mișuna între spațiul comun (deschis publicului larg), recepție, bar, cabină, cele două săli de cinema și bucătărie, unde se formase un adevărat ”pôle” de voluntari-chefs care pregăteau mesele de prânz și cină (délicieux !!!). În orice caz, se găsea mereu câte ceva de făcut: eliberat spațiul pentru Tribună, editat lista de semnături, programat întâlniri cu jurnaliști, curățenie în spațiile de dormit, demontat role de 35 mm, aranjare hard disk-uri primite de la distribuitori, returnat DCP-uri la poștă, creat playlist-uri pentru proiecții viitoare șamd. Testele de sunet se făceau mai degrabă înainte de dodo.  

Eforturile comunității La Clef Revival și-au găsit imediat ecouri în presa locală și, in extenso, în rândul cineaștilor din întreaga lume. Pe 31 ianuarie, Libération publica deja o listă parțială cu semnatarii Tribunei La Clef Revival, amintind printre alții de Céline Sciamma, Claire Denis, Apichatpong Weerasethakul, Leos Carax. Claire Simone, Nicolas Klotz, Jean-Pierre Thorn, Denis Lavant și Agnès b. au transmis în scris cuvinte de încurajare către ocupantele și ocupanții La Clef, un loc simbolic pentru cultura independentă din Franța. 

„Dar proprietarul clădirii refuză în continuare să audă. Refuză să vadă zecile de oameni care se trezesc în zori, sutele de voluntari, miile de spectatori și susținători. El vede numai milioanele de euro aruncate în joc de Grupul SOS, în lipsa unui angajament că La Clef va rămâne un cinematograf, cu atât mai puțin unul independent, autogestionat, cu un program curatorial unic și colectiv, și cu proiecții la prețuri accesibile tuturor. Proprietarul refuză cu încăpățânare să se întâlnească cu noi, deși avem un proiect serios pentru preluarea clădirii, de altfel și singurul care ar putea să ducă mai departe activitățile noastre începute în urmă cu doi ani și jumătate.” (din comunicatul La Clef)

Program curatorial independent, proiecții à prix libre

Timp de peste cinci săptămâni, ocupantele și ocupanții La Clef Revival (membrii activi și voluntarii) au antrenat distribuitori locali și internaționali, regizoare și regizori, actrițe și actori, dispuși să își ofere filmele pe gratis și chiar să vină la fața locului, în semn de solidaritate cu ocuparea lor pașnică. Programul curatorial din timpul mobilizării, mereu à prix libre, a debutat cu carte blanche Leos Carax (prezent la La Clef), care a ales ?ne chambre en ville de Jacques Demy. Au urmat carte blanche Agnès b. și Another Gaze, și foarte multe proiecții aleatorii, de la scurtmetrajele lui Agnès Varda, la Aguirre, la colère de Dieu de Werner Herzog, ?rincesse Mononoke de Hayao Miyazaki, Paris Is Burning de Jennie Livingston (cu o introducere de Gisèle Vienne și Adèle Haenel), Go Fish de Rose Troche, Naissance des pieuvres de Céline Sciamma (în prezența regizoarei, împreună cu Adèle Haenel și Pauline Acquart), The Walking Eye de Wang Bing (în prezența regizorului), US Go Home de Claire Denis, Juvenile court de Frederick Wiseman (în prezența regizorului), chiar și primul sezon din Buffy the Vampire Slayer, proiecții 35mm și două evenimente crossover cu Vidéodrome2 (Marsilia) și Cinéma Nova (Bruxelles). 

Bombardamente la Kyiv, premiile César la Paris

În cadrul ceremoniei de decernare a premiilor César, în a doua zi de război în Ucraina, profesioniștii din lumea filmului și-au arătat sprijinul pentru La Clef în mod simbolic purtând o cheie brodată în piept (confecționată chiar de colectivul Revival). Câțiva dintre ei au profitat de prezența pe scenă pentru a saluta ocupantele și ocupanții care apără ultimul cinema asociativ independent din Paris. 

La Clef Revival rezistă, mobilizarea continuă hors les murs 

Pour remonter le moral, comunitatea cinefilă din jurul La Clef a creat de-a lungul timpului o serie de montaje #copyfight, niște pastile video scurte cu caracter informativ, proiectate înaintea filmelor, prin care se vorbește despre istoria recentă a cinematografului și se fac glumițe pe seama Grupului SOS. Trailer 2022 LA CLEF CINEMA REVIVAL prezintă bilanțul celor doi ani și jumătate de ocupație pașnică a colectivului, care își va desfășura de aici încolo acțiunile și evenimentele în alte spații prietene din Paris și împrejurimi, până la revenirea în clădirea din strada Daubenton nr.34.   

Vive La Clef, haut les cœurs!

Foto copertă: captură din À La Clef, Cinéma de quartier, Quartier général (r. Basile Trouillet, 2022)

Foto principală: proiecția Go Fish (r. Rose Troche, 1994), de Thomas Muñoz

Foto profil autoare: Desen-portret de Mona Lébontuyaux

Tatiana Moise

Tatiana Moise a absolvit Istoria și teoria artei la UNARTE și e art worker independent. Pregătește o propunere de cercetare despre instalațiile video ale cineastei Chantal Akerman pentru Sorbona și dă cursuri de franceză în timpul liber. Și-ar dori să fie vegană, dar e mai degrabă vegetariană.