Gianfranco Rosi x5: Zbor de fluture
De numele cineastului italo-american Gianfranco Rosi se leagă întrucâtva și reușitele festivaliere din ultimii ani ale documentarului: Sacro GRA, cu Leul de Aur în 2013 la Festivalul de Film de la Veneția, precum și Fire at Sea/Fuocoammare (2016), câștigătorul Ursului de Aur de la Berlinala din același an. Aducerea în prim-plan a filmului documentar, în amestecul din palmares cu filmele de ficțiune care, nolens, volens, întotdeauna vor avea o prioritate, era o noutate. Cu excepția festivalurilor de profil, dedicate în exclusivitate documentarului, el va ocupa întotdeauna o poziție cvasi-inferioară. În fine, nu lipsa vreunui nume sau vreunui documentar remarcabil a fost problema, dar se prea poate ca un factor important în recunoașterea lui Rosi să fi fost tocmai modus operandi-ul său, care permite dezvoltarea subiectelor de-a lungul a mai multor ani, precum și un soi de privire foarte îngăduitoare, în expectativă, care nu-și forțează subiecții și nu intervine în niciun fel asupra acțiunii. De altfel, Rosi e notoriu pentru faptul că filmele sale sunt deseori one-man-shows, unde el regizează, montează, filmează, trage sunetul.
Georgiana Mușat e critic de film și jurnalist, masterandă UNATC. Are o memorie de elefant și inima cât un purice când aude de Terrence Malick. Scrie o lucrare interminabilă despre femei roboți. La Films in Frame scrie rubrica lunară Panorama.
