De la Sorin B. Fragmente de jurnal
Ca-n orice grup, grupuscul de pe-aici ce se îndeletnicește cu cinemaul, fiorul iscat de moartea lui Sorin Botoșeneanu, petrecută pe 21 octombrie 2021, ne-a lăsat tremurând. Niște zile mai târziu s-a propus, discret, ceva în locul unui rămâi cu bine, ori mai degrabă un rămâi cu bine spus altfel. Însă nimeni din redacție nu se simțea în măsură de așa ceva, chit că printre noi se află dintre aceia care-i datorăm nemărginit profesorului Botoșeneanu, pe care nu l-am numit nicicând astfel – nici profesor, ci Sorin, nici Botoșeneanu, ci Boto. Fie oricum, sub povara momentului, de teama redundanței și nimicniciei locurilor comune, n-aveam nimic de spus. Altceva: niciunul dintre noi nu fusese unul „de-ai lui Boto”.
Andreea Chiper e documentaristă și, ocazional, critic de film. Îi plac Gianikian și Ricci Lucchi, filmele experimentale și tot ce ține de found footage. În timpul liber încearcă să se perfecționeze în arta tarotului.
