“Wuthering Heights”- O frescă de carne, pistrui și vinișoare
S-au făcut, de-a lungul timpului, peste 30 de adaptări ale romanului lui Emily Brontë, ba-n formă cinematografică, ba televizuală sau teatrală. Fascinația absolută pe care o exercită La răscruce de vânturi, la care se-nhamă periodic câte-un cineast, a transgresat bariere lingvistice, culturale – Luis Buñuel însuși și-a propus propria versiune în spaniolă în Abismos de Pasión, în 1954; nici măcar Jacques Rivette nu i-a rezistat (Hurlevent, 1985). Cea mai valoroasă, din multe puncte de vedere, rămâne în definitiv cea lansată de Andrea Arnold în 2011, adusă la zi, filmată cu camera bâțâită, făcând din spectator mai mult decât un martor. Deseori, aparatul de filmat intră în mlăștinile alunecoase, în crengile pline de spini, în coamele cailor. De reținut că și această variantă omite multe din carte, dar are, spre deosebire de restul, un interes crescut în a recrea cât mai realist, cât mai fidel posibil, asperitățile socio-umane descrise de Brontë.
Georgiana Mușat e critic de film și jurnalist, masterandă UNATC. Are o memorie de elefant și inima cât un purice când aude de Terrence Malick. Scrie o lucrare interminabilă despre femei roboți. La Films in Frame scrie rubrica lunară Panorama.
