Cunoașteți westernul?
La început – ca de-obicei – a fost cuvântul. Unul dintre marii romancieri americani ai secolului trecut, Cormac McCarthy, și-a obținut reputația mai ales ca scriitor de westernuri. Blood Meridian (1985) – tradus și la noi de către Iulia Gorzo și publicat în urmă cu ani buni la editura Polirom –, confirmă o voce extraordinară, care se mișcă pe urmele unui puștan trezit într-o bună zi cu un pistol în mână, prins în vâltoarea unor peisaje bântuite de violență și moarte. Violența și moartea la McCarthy nu sunt, ca la Sam Peckinpah sau Quentin Tarantino, un pretext pentru piruete estetice, expresie a unei furii cheltuitoare, care se epuizează în acte gratuite. Scriind într-o perioadă în care primul își sfârșea cariera, iar al doilea și-o începea, McCarthy știe că nimic nu cântărește mai mult decât corpul mortului, iar dacă Blood Meridian e înțesat la tot pasul cu cadavre – greu de găsit operă mai fățiș-sângeroasă –, asta se-ntâmplă doar ca parte a unui pariu nebun pe care și l-a setat autorul: cum să mai ajungi la frumusețe odată ce-ai înotat printre hoituri.
Critic de film și jurnalist. Scrie săptămânal pentru Scena9 și Dilema veche. A studiat teorie de film în Grenoble, Paris, Dublin.
