De la Langlois la „la loupe”: gânduri despre piraterie
Textul acesta este rezultatul unui proces de reflexie destul de îndelungat, început odată cu minunatul text scris de Călin Boto pentru Revista Arta – un text experiențial și polemic despre pirateria contemporană. Cam cum este orice proces care pornește de la dorința de a examina un gest sau un obicei care ține de cotidian și care trece prin diverse modulații de-a lungul vremii. Ce-a declanșat efectiv acest text este un incident particular: leak-ul pe internet al filmului care a câștigat Ursul de Aur, Babardeală cu bucluc sau Porno balamuc, de Radu Jude. În urma discuțiilor ce s-au iscat ulterior pe marginea acestui eveniment, am început să mă gândesc în profunzime la rolul și rădăcinile pirateriei în legătură cu cinemaul de artă, dar și considerând nevoile pe care această practică le întâmpină. Pirateria este intim strânsă cu lipsa – accesul la cultură celor precari economic, celor ce provin din zone cu o infrastructură culturală lacunară, falimentară sau chiar inexistentă, accesul la filme care altminteri sunt dispărute, și, mai nou, sentimentul de comunitate cinefilă în pandemie. Și, totodată, ea ridică și alte probleme decât cele ale pierderilor economice, argumentul hegemonic (deci, banal) în favoarea ilegalității sale – probleme care modulează cultura contemporană și care își găsesc radicalii în practici cinefile vechi de zeci de ani.
Critic și curator de film. O interesează cinemaul hibrid și experimental, filmul de montaj, patrimoniul cinematografic și confluența dintre cinema și politic. Vede câteva sute de scurtmetraje pe an pentru BIEFF. Uneori scrie poeme. La Films in Frame, scrie reportaje de festival, editoriale și este și traducătoare.
