În Divina Comedie, Dante îl așază pe Odiseu în al optulea cerc al Infernului, în bolgia înșelătorilor. Pentru vina de a fi urzit înșelătoria cu calul troian, Odiseu arde în centrul unei flăcări despicate la vârf alături de Diomede, tovarășul său de arme din Iliada, și el protégé al zeiței Atena. 700 de ani mai târziu, Christopher Nolan îl aruncă pe Odiseu în focul propriilor remușcări. Tot o formă de cultură a vinei, diferită însă de cea creștină a lui Dante. Suferința noului Odiseu se trage din regretul că, deschizând porțile Troiei, a făcut posibil măcelul final. Pentru că o astfel de crimă de război nu are termen de prescripție, la sfârșitul filmului, Odiseu pleacă într-un nou exil pentru a ispăși și vina de a fi încălcat „legea lui Zeus”, legea ospeției, când i-a trimis în Hades pe pețitorii Penelopei.

Mihai Iovănel

+ posts

[:ro]Mihai Iovănel (n. 1979), critic și istoric literar. Este cercetător la Institutul de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu” din București. Cel mai recente volume sunt: Istoria literaturii române contemporane: 1990-2020 (Editura Polirom, 2021) și Desene mişcătoare. Dialoguri despre critică şi cinema, scris împreună cu criticul de film Andrei Gorzo (Editura Polirom, 2023)[:en]Mihai Iovănel (n. 1979), critic și istoric literar. Este cercetător la Institutul de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu” din București. Cel mai recent volum: Istoria literaturii române contemporane: 1990-2020 (Editura Polirom, 2021).[:]

This author does not have any more posts.