Curatoriatul de cinema în lumea precariatului | The State of Cinema
În ultimele câteva luni de zile pare că s-a tras o frână de mână în circuitul festivalier european: ce părea să fie o perioadă de renaștere și reînnoire la vârful echipelor unora dintre cele mai mari festivaluri de pe continent a devenit, cu puține (dar notabile excepții), o perioadă de îngheț și regresie, soldată cu disponibilizarea unora dintre cei mai vizibili, interesanți și chiar radicali curatori de cinema din breaslă. Între 2018 și începutul lui 2020, un val de noi directori artistici, majoritatea femei, cu viziuni inovatoare asupra cinemaului contemporan, urcă la vârful celor mai mari și vizibile festivaluri din Europa, unii înlocuind monștri sacri (regretatul Hans Hurch, ori controversatul Dieter Kosslick): Eva Sangiorgi (Viennale, 2018), Paolo Moretti (Quinzaine des Realisateurs, 2019), Lili Hinstin (Locarno, 2019), Cíntia Gil (Sheffield DocFest, 2019), Carlo Chatrian (Berlinale, 2020) și Vanja Kaludjercic (Rotterdam, 2020/21).
Critic și curator de film. O interesează cinemaul hibrid și experimental, filmul de montaj, patrimoniul cinematografic și confluența dintre cinema și politic. Vede câteva sute de scurtmetraje pe an pentru BIEFF. Uneori scrie poeme. La Films in Frame, scrie reportaje de festival, editoriale și este și traducătoare.
