Dulce-Y vinul – Y, un debut românesc la Festivalul de Film de la Varșovia

20 octombrie, 2025

Lumina cianotică din încăpere, în combinație cu roșul scaunului cu rotile, dă o nuanță de plămâniu bolnav. Surprins într-o înregistrare care pare să fi fost filmată la începutul anilor ’90, băiețelul din scaunul roșu se leagănă înainte și înapoi, zâmbind cu o privire semi-absentă. Din off se alătură vocea unei reportere care îl întreabă cine are grijă de el și pe cine iubește. O privește înapoi, cu același zâmbet gol, însă fără a-i răspunde. Pornind de la această secvență introductivă necontextualizată, care doar ridică semne de întrebare, apare o posibilă anticipare a genului filmului ca fiind un coming of age. Cromatica bolnăvicioasă din orfelinat este înlocuită de accentele aurii ale vinului sorbit printre toasturi și râsete la masa unei familii din lumea bună, iar de soarta băiatului nu vom mai afla nimic.

Maria Popistașu și Alexandru Baciu (co-regizori-scenariști) debutează în lungmetrajul de ficțiune cu Y, în care regizoarea joacă și rolul principal: Olga Călărașu, de profesie somelier, fiica lui Radu (Ionel Mihăilescu), arhitect de renume și nepoata Ilenei (Lucreția Mandric). Înainte să se pensioneze, Ileana era o avocată de succes care, printre altele, se ocupase de dosarele adopțiilor internaționale, în speranța de a le da o șansă copiilor ce nu puteau fi îngrijiți și tratați în România comunistă și de după Revoluție. Acum este doar o fantomă a ei, o Ileană ale cărei amintiri sunt mâncate de demență, un vlăstar pe ducă al generației interbelice, care a construit cartierul Cotroceni și care încă deplânge demolarea Uranusului.

Degradarea sănătății mintale, iar ulterior moartea subită a Ilenei, aruncă familia în haos. Femeia lasă în urma ei o avere considerabilă, dar și o greutate ce apasă pe conștiința urmașilor. Cu puțin timp înainte de moarte, Ileana îi mărturisește fragmentar Olgăi temerile ei față de soarta incertă a unor copii adoptați de străini și duși în Vest, însă generațiile mai tinere ale familiei Călărașu sunt preocupate mai degrabă de împărțirea caselor Ilenei, decât de aflarea adevărului. În schimb Olga, măcinată de gândul că averea bunicii sale a fost stoarsă din zecile de copii orfani traficați internațional, devine un agent moral ce acționează nu doar în îndreptarea propriei conștiințe, dar și a familiei.

Filmul este sfâșiat în două de o altă secvență a reportajului de arhivă, de data aceasta considerabil mai lungă și contextualizată. Olga, în căutarea unor răspunsuri, vizionează materialul împreună cu partenera ei, Anda (Nicoleta Hâncu), aflate în confortul apartamentului placat cu marmură și șemineu plutitor asortat. Luminați de un soare maladiv, copii legați cu sfori de picioare, cu ochii deschiși pe care se odihnesc muște, se uită la cameră cu o privire pierdută. Materialul folosit în film este din documentarul belgian Les enfants de Ceausescu (1990), ce prezintă starea orfelinatului pentru copii cu dizabilități din Negru Vodă, unul dintre multele centre de acest fel pe atunci. La rândul lor legate la mâini, dar în mod metaforic, asistentele afirmă că nu pot face mai nimic pentru binele copiilor. Ele se consideră prea insignifiante pentru a schimba ceva, așteptând o mână ce vine din înaltul scării sociale să curețe mizeria și sărăcia sistemului. Victimizarea suspendă starea lucrurilor în același punct, iar prețul îl plătesc copiii. Nu se putea face nimic atunci și nu se mai poate face nimic acum, pare să fie abordarea celor apropiați. Totuși, Olga mai are câteva încercări de a descurca firele acestor cazuri sociale vechi de zeci de ani, dar reușește doar să creeze certuri în interiorul familiei.

Într-o scenă care descifrează și enigmaticul titlu al filmului, Olga ne explică că vinul Y este derivatul lui Château d’Yquem: Y fiind un vin fabricat din resturi ale diverselor soiuri, amestecate împreună în anii în care ploaia răvășește viile. Deși încearcă să trăiască o viață occidentală, cu apartamente scumpe și joburi în industrii cu prestigiu, familia Călărașu rămâne o grupare de „parveniți”, cum îi numește Olga la un moment dat, oameni de soiul Y față de Vest. Iar la rândul lor, consideră copiii din orfelinate echivalentul vinului Y, oameni de mâna a doua, decantați din materialul genetic nefolositor.

Deși această dinamică de clasă este sugerată vag, ea nu este dezvoltată mai departe. La rândul său, tema socială a rezolvării bagajului generațional pășește într-un con de umbră în favoarea explorării crizei de ordin romantic dintre Olga și Anda, care consideră că e mai important să umfle la loc bula în care se aflau. De la subiectul social aflat în semi-obscuritate (pentru publicul internațional), filmul trece la alte teme hot right now în circuitul festivalier, cum ar fi reproducerea asistată sau relațiile de același gen, stropite cu o notă de specificitate românească. Există o graniță fină dincolo de care folosirea cazurilor sociale pentru a trezi conștiința publicului devine exploatarea unui subiect lacrimogen. La bază, Y este o dramă socială răsîntâlnită în filmografia românească, dar cu potențialul de a aduce ceva nou în peisajul actual. Posibilul său viitor succes se va baza mai degrabă pe impactul emoțional al inserțiilor de arhivă asupra spectatorilor, decât pe dezvoltarea necoaptă a temelor abordate pe rând.

Y a avut premiera mondială la Festivalul de Film de la Varșovia (10-19 octombrie 2025) și va intra în cinematografele românești începând cu 16 ianuarie.