Un loc sigur – Cronica unei disoluții anunțate
Cu toții căutăm un loc sigur – un acasă pe care să-l înzestrăm cu siguranță și afecțiune, un microunivers format din familie, prieteni, lucruri care ne aduc sens. În debutul în lungmetraj al Ceciliei Ștefănescu, personajele nu au parte de acest echilibru. Un loc sigur – titlu dureros și ironic – este radiografia unei singurătăți copleșitoare, explorarea unui univers interior care face implozie sub apăsarea tuturor speranțelor strivite și a unei tristeți de nevindecat, ce iese din sfera unei banale drame de familie.
Vacanța de vară a două cupluri are toate premisele să fie una perfectă: soare, relaxare, buna-dispoziție firească într-un grup de prieteni. Dar, pe măsură ce pătrundem mai profund în viețile lor, ies la lumină secrete și minciuni ce amenință să le pulverizeze existența. Bianca Cuculici și Rolando Matsangos, vitali, expansivi, formează cuplul Cristina – Mihai, veseli, împăciuitori, încearcând să creeze o atmosferă plăcută, în timp ce la Lucia (Marina Palii, care vorbește bref despre rol într-un interviu luat de Laura Mușat) și Gelu (Virgil Aioanei), veniți împreună cu băiețelul lor, Doru (ingenuu și natural jucat de Alex Petre), se simte o tensiune pe care, contrapunctic, calmul și frumusețea un pic vetustă a zonei o accentuează. Iar elementul disruptiv este ivirea unui personaj teoretic necunoscut – Vladimir, căruia Emil Măndănac îi conferă o aură de cinism și charismă – care se dovedește un element crucial în destinul personajelor. Căci între el și Lucia există o poveste veche, o pasiune ce se încheie cu pierderi imposibil de gestionat.
Acțiunea este plasată în principal în zona fostului Cadrilater, loc cu o istorie complicată, ce constituie, de altfel, subiectul unei conversații dintre personaje, cu accente de naționalism clasic, cu trimitere mai largă spre toată problematica din prezent a migrației și a granițelor – apariția neașteptată a unui grup de migranți le induce o stare de alertă, de pericol, îmbinată cu mila față de copiii care cer sau iau direct mâncare sau sucuri. Krapets, Ezerets, Balgarevo, Rakovski, Tyulenovo, Rusalka, zone pe care regizoarea le-a descoperit în decursul călătoriilor ei timp de șapte ani în Bulgaria, formează un peisaj în aparență idilic – ape turcoaz, vegetație sălbatică, locuri discrete, cu parfum de lume apusă –, dar care, la o privire mai atentă, dezvăluie fisuri ce indică tumultul unei lumi apăsate de imprevizibil și amenințate permanent de o violență latentă.
Camera (DOP Lucian Ciobanu) scrutează cu minuțiozitate filigranată fiecare gest, tresărire, fiecare tăcere și privire a Luciei, a cărei alienare tot mai puternică de cei din jurul ei și de ea însăși indică ceva mai mult decât tristețe. Norul negru ce pare că o învăluie ca prevestirea unei tragedii nu este adus de blazarea pe care o resimte în viața ei de zi cu zi, dedicată creșterii copilului, sau de plictiseala unei existențe monotone, ci de disoluția identității, de imposibilitatea regăsirii unui centru. Marina Palii redă cu subtilitate notele fine ale tumultului interior, pendularea între amorțire și explozie, între anihilarea personalității și irumperea în final autodistructivă a dorințelor înăbușite atâta vreme. În contrapartidă, Virgil Aioanei aduce un soi de directețe brutală, o impulsivitate atent conținută, care face din Gelu un personaj ce pare oricând pe punctul de a-și dezlănțui o violență creată din frustrări acumulate – de la cele pe plan sexual până la neputința de a se mai conecta real cu soția sa.
Cecilia Ștefănescu nu și-a propus să meargă într-o direcție tezistă, toate personajele sunt construite din lumini și umbre, accentul fiind pus pe procesul care duce la anumite acțiuni ce arată cât de puternic înrădăcinate sunt tiparele de mentalitate și cât de ușor este să recurgi la forță brută pentru a-ți afirma poziția de putere și de a rebalansa o dinamică zdruncinată, fără să-ți pui întrebarea dacă aceasta se baza pe o structură sănătoasă. Ar fi fost foarte ușor ca personajul Marinei Palii să devină o victimă în sensul clasic, să se destrame în fața celorlalți, să intre în spirala regretelor, a rușinii și a vinei, să ceară clemență și să se umilească. Dar și mai tragic este locul în care rămâne: în lipsa de sens, care o oprește să încerce măcar să revină la status quo-ul de dinainte. Pentru că ceea ce pierde concret – în esență, statutul burghez, confortabil – nu se compară cu adevărata pierdere interioară. Este capabilă de gesturi nechibzuite după o logică primă, se activează în ea impulsuri viscerale de răzbunare, într-o orbire care șterge orice instinct de apărare. Nu întâmplător, alegerea de lectură a Luciei este „Nu vedeți nimic”, extraordinara colecție de eseuri despre artă a lui Daniel Arasse, care accentuează că obișnuințele de gândire – în artă, dar putem extrapola către orice domeniu – pun un văl opac asupra detaliilor, asupra adevărului care este chiar în fața noastră.
Filmul invită la o discuție necesară despre roluri sociale, despre preconcepții greu de deconstruit, chiar în anul 2025 și chiar în rândul unor oameni cu educație și condiție cel puțin medie, despre feminitate, despre abuzuri și microabuzuri, despre violența domestică, un subiect sensibil într-o societate în care cazurile de femicid cresc îngrijorător.
Un loc sigur a fost avut premiera mondială la Tallinn Black Nights Film Festival (7-23 noiembrie) și va intra în cinematografele românești în primăvara anului 2026.
Critic de teatru la revista „Observator cultural” din 2008, consultant artistic la Teatrul Nottara din București. Îi place să cunoască teatrul din cât mai multe perspective, astfel că, pe lângă critică, a făcut PR pentru Festivalul Undercloud și asistență de regie la două spectacole ale lui Chris Simion. Este pasionată de fotografie și îi place mult limba spaniolă.
Nume film
Un log sigur
Regizor/ Scenarist
Cecilia Ștefănescu
Actori
Marina Palii, Virgil Aioanei, Emil Măndănac
Țară de producție
România
An
2025
Distribuit de
Transilvania Film
Critic de teatru la revista „Observator cultural” din 2008, consultant artistic la Teatrul Nottara din București. Îi place să cunoască teatrul din cât mai multe perspective, astfel că, pe lângă critică, a făcut PR pentru Festivalul Undercloud și asistență de regie la două spectacole ale lui Chris Simion. Este pasionată de fotografie și îi place mult limba spaniolă.
